Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 22:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar el așa a cuvântat: „Iată că astăzi, Dumnezeu, Pe care L-au avut, mereu, Părinții noștri, te-a cules, Pe tine, căci El te-a ales, Ca să cunoști voința Lui, Să poți vedea chipul Celui Cari – veșnic – e, Neprihănit, Și să auzi dar, deslușit, Ce spune gura Domnului;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales ca să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un mesaj din gura Lui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Atunci mi-a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales să îi cunoști dorința, să Îl vezi pe Cel Corect și să îți vorbească direct.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Anania mi-a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales mai dinainte să cunoşti voia Lui şi să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui;

Onani mutuwo Koperani




Fapte 22:14
33 Mawu Ofanana  

Și a uitat de Dumnezeu, De Cel pe care Îl aveau Părinții săi, pe când trăiau.


David, în față, le-a ieșit Și-n felu-acesta le-a vorbit: „Dacă spre mine vă-ndreptați, Gândind ca să mă ajutați, Inima mea este cu voi. Dar dacă veți voi apoi, Pe mine, să mă înșelați – Ca pe vrăjmași să-i ajutați – Atâta pot să vă spun eu: Vă judece doar Dumnezeu!”


Iată ce rugăminte am Azi, Dumnezeu al lui Avram, Al lui Isac precum la fel Ești Domn și al lui Israel: Pornirile poporului Cari azi sunt în inima lui, Să le faci, Doamne, ca să ție De-acum și până-n veșnicie. Gândul cel bun să îl sporești Și inima să-i întărești Ăstui popor, mereu, în Tine, Și pe a Ta cale îl ține.


Și-a poruncit ca ridicate Să fie-n orșice cetate, Câteo-înălțime, ca să poată Mulțimile din țara toată, Să ardă-n cinstea zeilor, Tămâie, spre-mbunarea lor. Felul în care a lucrat, Pe Dumnezeu, L-a mâniat.


Dacă-L vor căuta, mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Chiar dacă ei nu s-au făcut Curați, așa cum s-a cerut.”


Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!


Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.


„Până când nici nu te-ai născut, Află că Eu te-am cunoscut. Nici nu erai încă-ntocmit, În pântece, când te-am găsit Că pentru planul Meu ești bun Și-am vrut deoparte să te pun Ca să te fac proroc al lor, Adică al neamurilor.”


El este Dumnezeul lor, Adică al părinților Pe care îi avusem eu. Pe El, eu Îl slujesc, mereu. Pe El, îl laud ne-ncetat! Înțelepciune, El mi-a dat Și mi-a făcut de cunoscut Lucrul pe care l-am cerut. El ne-a descoperit de-ndat’, Taina avută de-mpărat!”


Un lucru, să-nțelegeți, bine: Că nu voi M-ați ales pe Mine. Eu v-am ales! V-am rânduit Și, ca să mergeți, v-am gătit, S-aduceți roade care-apoi Au să rămână. Astfel, voi, Orice veți cere, primi-veți, Dacă-n al Meu Nume, cereți.


Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.


Căci tu vei fi martorul Lui, Față de oameni. Ai văzut Și-ai auzit ce a făcut – Ce lucruri, El a săvârșit.


În timp ce eu priveam la El, Domnul îmi spuse-n acest fel: „Ieși din Ierusalim! Grăbește, Pentru că nimeni nu primește, Mărturisirea, despre Mine,


Iată, mărturisesc că eu Slujesc acelui Dumnezeu, Slujit și de părinții mei, După o Cale, pe cari ei, Acum, partidă o numesc; De-asemenea, mărturisesc Cum că, în Lege, cred mereu, Și în proroci. În Dumnezeu,


M-am arătat ție, căci ești Ales să Îmi fii slujitor Și martor al lucrărilor Care de tine-au fost văzute Și ale celor cari, făcute, Vor fi de Mine și, pe care, Le vei vedea-n continuare.


Pe-Acel Iisus, L-a înviat – Pe-Acel pe cari L-ați atârnat Pe lemn, și L-ați ucis apoi.


Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi.


„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.


Când Ananie-a auzit Aceste vorbe, a pornit, De-ndată, unde-a fost trimis. Intrând în casă, el a zis, După ce mâinile și-a pus, Pe Saul: „Azi, Domnul Iisus, Cel care ți S-a arătat, Pe drum – când tu te-ai îndreptat Încoace – m-a trimis, pe mine, Să îmi pun mâna, peste tine Să-ți capeți văzul înapoi Și să primești Duh Sfânt apoi.”


„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –


Căci, de la Domnul, am primit, Tot ceea ce v-am dăruit, Și tot ceea ce-am căutat Să vă învăț, neîncetat. Așa după cum ați văzut, În noaptea-n care-a fost vândut, Domnul Iisus S-a ridicat Și-apoi, o pâine, a luat.


Așa după cum ni s-a dat, La început, v-am învățat Cum că Hristosul a murit Și-n felu-acesta a plătit, Ca ale noastre mari păcate, Să fie șterse și iertate. Prin moartea lui Hristos Iisus – Ceea ce prin Scripturi s-a spus – Întocmai, fost-a împlinit.


După ei toți, eu am urmat, Căci mie mi S-a arătat. Eu – stârpitura – am putut, Pe-al nostru Domn, să-L fi văzut.


„Nu sunt eu slobod, tot mereu? Oare, nu sunt, apostol, eu? Nu L-am văzut eu, pe Iisus – Pe Domnul nost’, din cer, de sus? Și oare, nu îmi sunteți voi, Lucrarea mea, în Domnu-apoi?


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Căci nu mi-a dat-o cineva Și nici n-am învățat, ceva, Din ceea ce am auzit, De la vreun om; tot ce-am primit, Se află mai presus de fire, Căci vine prin descoperire – Chiar de la Tatăl Cel de Sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Însă, când Tatăl Cel de Sus – Cari m-a ales și-apoi, m-a pus Deoparte, spre a fi chemat, Prin harul Său cel minunat, Pe când nici nu m-am fost născut, Ci doar în pântec m-a avut Măicuța mea – găsi că-i bine,


„Pavel, chemat să fie pus Apostol, în Hristos Iisus – Prin a lui Dumnezeu voință, După acea făgăduință A vieții veșnice, de sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus –


„Pavel, rob al lui Dumnezeu Și-apostol, în Hristos, mereu, Așa cum este potrivit Cu cei care s-au dovedit Că au credința arătată De Dumnezeu – credință dată Celor ce sunt aleși ai Lui Și au, a adevărului Știință, ce se potrivește Evlaviei, ce se dorește –


„El n-a făcut nici un păcat, Iar vicleșug nu s-a aflat, În gura Sa, când a vorbit.”


„De-aceea, copilașilor, Vă scriu acestea, tuturor, Ca încunoștințați să fiți Și-astfel, să nu păcătuiți. Dar dacă întâmpla-se-va, Ca să greșească cineva, Păcătuind, Îl avem, sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Pe Cel ce e neprihănit – La Tatăl nostru, pregătit Să mijlocească mai apoi, În a Lui față, pentru noi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa