Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 21:33 - Biblia în versuri 2014

33 Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Atunci comandantul s-a apropiat de el, l-a arestat și a ordonat să fie legat cu două lanțuri. Apoi a vrut să știe cine este și ce a făcut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri, apoi a cercetat cine este și ce a făcut.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi a început să întrebe cine este şi ce a făcut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 21:33
18 Mawu Ofanana  

În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,


Să mi se-ntâmple. Duhul Sfânt, Îmi dă de știre că îmi sânt, Necazuri multe, rânduite Și multe lanțuri pregătite.


La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”


Numaidecât, cei ce urmau Să-l bată – care așteptau Doar ordinul – au încetat Să-l supere, când au aflat Că e Roman. Ba, s-au temut Și că, legat, ei l-au ținut.


În zori, fiindcă a voit A ști de ce e-nvinuit, De-acei Iudei, l-a dezlegat Și-n urmă, el porunci a dat Grabnic a se-ntruni cu toți – Soborul și marii preoți. Apoi, pe Pavel, l-au adus Și, înaintea lor, l-au pus.


Le-am zis că, nu-i obișnuit, Între Romani, așa ceva. Osândă, nu-i poți da cuiva, Până – întâi – nu i-ai adus, Pe-ai săi pârâși și-apoi i-ai pus Față în față, ca să poți Să-i dai, astfel, față de toți Pârâșii pe care îi are, Putința ca, în apărare, Omul să poată să vorbească Și vina să se dovedească.


„Fie curând, fie târziu” – Îi zise Pavel – „eu nu știu; Însă, Îl rog pe Dumnezeu, Să fiți la fel precum sunt eu – Toți cei care mă ascultați – Dar nu vreau, lanțuri, să purtați, Precum port eu. În rest, oricine, Voiesc să fie ca și mine.”


De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”


Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.


E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.


Domnul să verse îndurare, Prin bunătatea Lui cea mare – Din înălțimea cerului – Peste Onisifor și-ai lui, Pentru că el m-a ajutat, Mereu, și nu s-a rușinat, De lanțul care îl purtam.


Acum, eu sufăr, pentru ea Și am ajuns înlănțuit, De parcă rele-am făptuit. Dar al lui Dumnezeu Cuvânt Nu e legat, precum eu sânt.


„Nu te ucidem. Te legăm Și-n ale lor mâini, te lăsăm” – I-au spus. Cu două frânghii noi, A fost legat Samson și-apoi, Din peșteră, l-au scos afară.


Dalila a luat apoi, În grabă, șapte funii noi. Într-o odaie-a rânduit Oameni la pândă, și-a venit Iar, la Samson, și l-a legat, Așa precum a învățat. În urmă, a strigat apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson s-a ridicat, de jos, Și-a rupt frânghiile, furios, Când și-a-ncordat ale lui brațe, Așa cum rupi doar niște ațe.


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Mai marii Filistenilor, Precum și slujitorii lor – Când au aflat – grabnic s-au dus Și șapte frânghii au adus, Care, Dalilei, au fost date. Toate-au fost noi și neuscate. Dalila, iute, le-a luat Și pe Samson, ea l-a legat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa