Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 21:27 - Biblia în versuri 2014

27 Când șapte zile sorocite, Aproape că au fost sfârșite, Mai mulți Iudei, din Asia, Văzând pe Pavel cari ședea În Templu, au întărâtat Întreg norodul adunat, Și-au pus mâna pe el, zoriți,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Aproape de finalul celor șapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în (zona de lângă) templu. Atunci au provocat oamenii care erau acolo să îl prindă,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Când erau pe sfârșite cele șapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Dar pe când se sfârşeau cele şapte zile iudeii din Asia l-au văzut în Templu şi au stârnit mulţimea, punând mâna pe el

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el

Onani mutuwo Koperani




Fapte 21:27
24 Mawu Ofanana  

Nimeni n-a fost, în Israel, Care să fi făcut la fel Precum Ahab. El s-a vândut Și foarte mult rău a făcut, Pentru că fost-a, ne-ncetat, De Izabela ațâțat. Doar ea l-a dus pe soțul său – Întotdeauna – către rău.


Atunci când întâmpla-se-va Că va atinge cineva, Un mort, acela să rămână, Drept necurat, o săptămână.


„Iată acum, legea pe care Vremea de nazireat o are: La împlinirea vremii lui, Omul, la ușa cortului, Va trebui să fie dus.


Atunci când întâmpla-se-va Că o să moară cineva – Năpraznic – lângă omu-acel, Capul, atunci, să-și radă el, Căci al său cap ce-i închinat, S-a făcut, astfel, necurat. Să-și radă părul capului, În ziua curățirii lui – Adică în a șaptea zi.


Dar, mai ‘nainte ca să vie Timpul când o să se-mplinească Ce-am spus, o să vă prigonească Toți oamenii. Duși veți fi voi, În sinagogi, iar – mai apoi – În temniță-ți fi aruncați; Pe urmă, veți fi-nfățișați ‘Naintea dregătorilor, Precum și-a împăraților, Fără ca să aveți vreo vină, Ci numai din a Mea pricină.


Iudei-atunci s-au mâniat Și, grabnic, au întărâtat Pe toți fruntașii, din cetate; De-asemeni, fură-ntărâtate Femeile cucernice, Cu vază, și puternice. Astfel, cu toții au stârnit Prigoana, și i-au izgonit, Iute, din ale lor hotare Pe Pavel și Barnaba, care


Din Antiohia, veniră Niște Iudei, cari se grăbiră S-aprindă ura gloatelor, În contra apostolilor. Cu pietre, Pavel fu lovit, Și-apoi, crezând că a murit, L-au scos afară din cetate.


Iudeii care n-au crezut, Să întărâte, s-au zbătut, Îndată, al Neamurilor Suflet, în contra fraților.


Iudei și Neamuri se-nvoiră – După ce mai întâi primiră, De la ai lor capi, aprobare – Ca să se pună în mișcare, Să poată să îi prigonească, Să-i bată, să-i batjocorească Și să-i omoare, mai apoi,


Fiindcă Duhul i-a oprit Ca să vestească-n Asia Cuvântul, ei, în Frigia Și-n al Galatiei ținut, În mare grabă, au trecut.


Când, la Tesalonic, aflară Iudeii, că cei doi intrară În Berea și că au vestit Cuvântul, grabnic, au venit Acolo și, prin vorba lor, Ei, inima noroadelor, S-o tulbure, au încercat.


Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,


Suntem Parți, Mezi și Elamiți; Locuitori mulți sunt veniți De prin Mesopotamia, Iudeea, Capadocia; Uni-s din Pont; alți-au venit Din Asia; mulți au sosit


Plin de smerenie-am slujit, Cu multe lacrimi, Domnului, În mijlocul necazului Și-a încercărilor pe care Le ridicau, fără-ncetare, Iudeii, uneltind mereu.


Cam doisprezece zile, iată, Trecut-au de când m-am suit – Lucrul acesta-i dovedit Și poți să te încredințezi Singur, de vrei să cercetezi – Eu, la Ierusalim, cu bine, Să mă închin, cum se cuvine.


Tocmai atunci, niște Iudei, Din Asia – pârâșii mei – Tocmai atunci deci, curățit, Șezând în Templu, m-au găsit. Dar fără gloată-n jurul meu Și fără nici o zarvă. Eu


Iată de ce, acești Iudei M-au prins, în Templu și-apoi, ei Au căutat, cu-nfrigurare, Motive, ca să mă omoare.


Atunci, mâna, pe ei, au pus Și-n temniță i-au aruncat, Până în zori, căci s-a-nserat.


Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager


Aceste vorbe au stârnit Gloata, cu care s-au unit Bătrâni și cărturari. Furioasă, Ascultând vorba mincinoasă, Mulțimea, pe Ștefan, a pus, Mâna și, la Sobor, l-a dus.


Văzând aceste lucruri toate, Unii care aparțineau De sinagogi – precum erau Acea a Izbăviților, Cea a Alexandriților, A Cirinenilor – porniră, După ce-ntâi se însoțiră Și cu iudei din Asia, Precum și din Cilicia, O ceartă-aprinsă, cu Ștefan.


De multe ori, pe când eram Pe drumuri și călătoream, Primejdii multe m-au pândit: Pe râuri, fost-am încolțit, Tâlharii mă pândeau mereu, Vânat am fost, de neamul meu; Păgânii, și ei, m-au gonit; Nici în cetăți, n-am fost ferit; Primejdia mă urmărea Și în pustiu. De-asemenea, Ea m-a găsit chiar și pe mare, Și-apoi, între acei frați care, Drept mincinoși, s-au arătat.


Căci nu ne lasă să vorbim, La Neamuri, să le-mpărtășim Vestea prin care-ntreaga fire Primește-acuma, mântuire. Prin ceea ce au săvârșit, Ei, soarta, și-au pecetluit Și-acuma, îi apasă greu, Mânia, de la Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa