Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 20:4 - Biblia în versuri 2014

4 Îl însoțeau, prin Asia, Sopater – al lui Pir fecior, Din Berea; iar, alături lor, Fu Aristarh și Secund – cel De la Tesalonic; cu el, Gaiu era – cel ce venea Din Derbe. De asemenea, I-a însoțit și Timotei. S-au mai alăturat de ei, Tihic și Trofim, mai apoi – Din Asia, erau cei doi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Bereea – Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Până în Asia a fost însoțit de: Sopater – fiul lui Pirus – care era originar din Bereea, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, plus Timotei, Tihic și Trofim care erau din Asia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 L-au însoțit: Sopatros, [fiul] lui Piros din Beréea, Aristárh și Secúndus din Tesaloníc, Gáius din Dérbe și Timotéi, Tihíc și Trófim din Asia.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Împreună cu el mai călătoreau şi Sopater, fiul lui Pir din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim, care erau din Asia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 20:4
29 Mawu Ofanana  

Dar, după cele întâmplate, Când ucenicii au venit, La al său trup, și-a revenit. De jos, îndată, s-a sculat Și, în cetate, a intrat. A doua zi, el a pornit Spre Derbe, fiind însoțit Și de Barnaba. Ei, aici,


Cu pietre. Dar, aflând, cei doi, În Licaonia-au fugit. Acolo, s-au adăpostit În Listra și în Derbe – cari Erau cetățile mai mari, Din Licaonia. Mereu,


În urmă, Pavel a plecat, La Derbe, și-apoi a intrat Și în cetatea Listra. El A cunoscut, în locu-acel, Un om pe care l-a-ndrăgit, Cari, Timotei, era numit. Mamă iudeică, el avea, Iar tată, grec. Iaconia


Fiindcă Duhul i-a oprit Ca să vestească-n Asia Cuvântul, ei, în Frigia Și-n al Galatiei ținut, În mare grabă, au trecut.


Pavel și Sila au trecut Prin Amfipoli, și-au străbătut Și Apolonia apoi. Astfel, ajunseră cei doi, Pân’ la Tesalonic, în care Era o sinagogă mare, Ce adunase mulți Iudei.


Când, la Tesalonic, aflară Iudeii, că cei doi intrară În Berea și că au vestit Cuvântul, grabnic, au venit Acolo și, prin vorba lor, Ei, inima noroadelor, S-o tulbure, au încercat.


Cetatea fost-a tulburată. Au năvălit toți, într-un gând, În teatru, după ei târând, Pe doi Macedoneni – cei care Mergeau cu Pavel, în lucrare. Gaiu și Aristarh erau Aceia care-l însoțeau Pe Pavel; ei au fost aduși La teatru și, în față, puși.


Suntem Parți, Mezi și Elamiți; Locuitori mulți sunt veniți De prin Mesopotamia, Iudeea, Capadocia; Uni-s din Pont; alți-au venit Din Asia; mulți au sosit


Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.


Iar el, în ăst fel, le-a vorbit: „Față de voi, știți ce purtare Am, și-am avut, din ziua-n care, În Asia, eu am venit.


Într-adevăr, că a trecut Pavel, cu un însoțitor, ‘Nainte, prin cetatea lor; Știau căci cel ce-l însoțise Pe Pavel, din Efes venise Și că, Trofim, el s-a numit. De-aceea, ei toți s-au gândit Cum că la Templu, l-a adus.


Într-o corabie-am urcat, Care avea de navigat Spre coasta Asiei. Cu noi, Veni și Aristarh apoi – Macedonean era, de fel, Și, la Tesalonic, sta el.


„Și Timotei, al nostru frate – Și-al meu tovarăș – „sănătate”, Prin mine-acuma, v-a trimis; Și Luciu, tot așa, v-a scris. Iason, Sosipater apoi – Rudele mele – pentru voi, Tot „sănătate” v-au transmis.


Și Gaiu mai urează-apoi. El este gazda cea pe care, Eu și Biserica, o are. Erast vă spune „sănătate” – El vistiernic e-n cetate. Fratele Cuart, apoi, la fel, Tot „sănătate”-a zis și el.


„Pavel, chemat spre a fi pus, Apostol, în Hristos Iisus – Precum voit-a Dumnezeu – Și Timotei, fratele meu, Către Biserica pe care, Al nostru Dumnezeu o are Pe al Corintului pământ, Și către sfinții care sânt, Pe-acel meleag îndepărtat, Care, Ahaia, e chemat:


Căci Fiul Tatălui de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Cari fost-a propovăduit, În al vost’ mijloc, negreșit Prin mine și prin Timotei Și prin Silvan deci – dragii mei – N-a fost și „da” și „nu”, vreodat’, Ci El, doar „da”, S-a arătat.


Acuma, vreau să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atuncea când o să sosească. El îmi e frate prea iubit, Și, credincios, s-a dovedit, În Domnul. Astfel, când el vine, Va spune totul, despre mine.


În Domnul, eu nădăjduiesc, Că am să pot să reușesc, În a-l trimite – dragii mei – Curând, la voi, pe Timotei, Să-mi crească inima apoi, Când voi avea știri, despre voi.


Al meu tovarăș, cari aflat A fost și el, întemnițat – Cel care Aristarh se cheamă Și care e, de bună seamă, Al nostru bun și iubit frate – Vă spune multă sănătate. La fel și Marcu – cel pe care, Știți că Barnaba, văr, îl are (Cel despre care ați primit Porunci de-a fi bine-ngrijit) –


Acum, doresc să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atunci când are să sosească. El îmi e frate prea iubit Și, credincios, s-a dovedit În Domnul și, de-asemenea, Tovarăș mi-e, în slujba mea. Astfel, atunci când Tihic vine, Va spune totul, despre mine.


„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Precum voit-a Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu, Și Domnul nost’, Hristos Iisus, Nădejdea noastră, cea de sus –


Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus.


Iar pe Tihic – precum am zis – Pân’ la Efes, eu l-am trimis.


Erast e, în Corint, aflat, Iar pe Trofim, eu l-am lăsat – Lovit de boală – la Milet Și sper să își revină-ncet.


Atuncea când vor fi sosit Artema – sau Tihic – la tine, Grăbește-te să vii, la mine. Eu, la Nicopoli, m-așez, Căci vreau, acolo, să iernez.


Marcu și Aristarh, drag frate, Îți spun, de-asemeni, sănătate. Luca și Dima, cari ai mei Tovarăși sunt, îți spun și ei Tot sănătate. Harul care,


„Prezbiterul, către acel, Pe care îl iubește el, Într-adevăr. Este numit Gaiu, acel om preaiubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa