Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 20:38 - Biblia în versuri 2014

38 În acea clipă, fiecare Era cuprins de întristare, Căci Pavel, în a sa vorbire, Le dete tuturor de știre Că nu îl vor mai revedea. Apoi, pân’ la corabia Cu care Pavel a plecat, Mâhniți, cu toții l-au urmat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

38 Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

38 Ei au fost foarte afectați când au aflat de la Pavel că nu îl vor mai vedea niciodată… Apoi l-au însoțit până la corabie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

38 Erau întristați mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese, că nu aveau să mai vadă fața lui. Apoi l-au însoțit până la corabie.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

38 Erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese, că nu se vor mai vedea. Şi l-au condus până la corabie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 20:38
7 Mawu Ofanana  

Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților.


Știu, chiar acum când vă vorbesc, Că voi, cei printre care eu Vestit-am al lui Dumnezeu Împărăție, nu puteți Ca fața să mi-o mai vedeți.


Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.


Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.


Nimic temeinic, n-am găsit Însă, să-i scriu, domnului meu, Referitor la el. Deci eu, Aicea, l-am înfățișat, Ca tu, mărite împărat – Și voi care aicea stați – După ce o să-l cercetați, Să-mi spuneți ce-ați aflat, și mie, Să știu ce trebuie a scrie;


Deci, nimeni să nu îndrăznească, Atunci, să îl disprețuiască. În pace, să-l petreceți voi, Pentru că eu doresc, apoi, Ca lucrul să îi meargă bine Și să ajungă iar, la mine, Unde, cu frații, ne rugăm Necontenit, și-l așteptăm.


Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa