Fapte 20:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁷ Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l-au sărutat mult.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ Toți au început să plângă, l-au îmbrățișat și l-au sărutat ca pentru ultima dată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ Atunci toți au izbucnit în plâns, l-au îmbrățișat pe Paul și l-au sărutat.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ Au început să plângă toţi pe umărul lui, cu multă jale, şi l-au îmbrăţişat, sărutându-l.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat.

Fapte 20:37 Mawu Ofanana

Geneza 45:14

Când a sfârșit de cuvântat, Pe Beniamin l-a-mbrățișat Și-a plâns, pe gâtul fratelui, Iar Beniamin – la rândul lui – Plângând, l-a-mbrățișat și el.

Geneza 46:29

Cum a primit această știre, Iosif, în față, le-a ieșit Și, în Gosen, i-a întâlnit. Apoi, în brațe, l-a luat, Pe Iacov, și l-a sărutat, Plângând mereu, pe gâtul lui.

2 Samuel 15:30

David și-ntregul său popor, Urcă dealul Măslinilor. Cât timp, pe deal, ei au urcat, David a plâns neîncetat, Mergând desculț și necăjit, Ținându-și capul învelit. Oamenii săi, când l-au văzut, Să plângă-ndată-au început Și capul și-au acoperit.

1 Regi 19:20

Iar Elisei a părăsit Boii cu care a arat Și cu Ilie a plecat. Un singur lucru i-a cerut, Zicând: „Mă lasă să-mi sărut Părinții și-am să te urmez.” „Du-te, dar să te-napoiezi Degrabă!” – i-a răspuns Ilie. „Să nu uiți, ce ți-am făcut, ție!”

2 Regi 20:3

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.

Esdra 10:1

Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.

Iov 2:12

Căci ei nu l-au recunoscut Pe Iov, atunci când l-au văzut. Atât de mult era schimbat, Încât ei s-au înspăimântat. Au plâns apoi, neîntrerupt, Mult timp. Mantalele și-au rupt, Pumni de țărână au zvârlit Spre cer și-apoi s-au tânguit, Văzând cât li-e de apăsat

Psalmi 126:5

Cei cari, cu lacrimi, au udat Pământul când au semănat, Vor secera cu veselie Atunci când toamna o să vie.

Luca 15:20

Îndată, el s-a și sculat Și, către casă, a pornit. Când, de departe, l-a zărit, Părintele s-a-nduioșat Și-n fața lui a alergat, Grăbindu-se, cât a putut. Pe-al său grumaz, el a căzut Și, cu mult drag, l-a sărutat.

Romani 16:16

La fiecare dintre voi, C-o sărutare sfântă-apoi, Să vă transmiteți „sănătate”. Eu, din Bisericile-aflate În Domnul nost’ Hristos Iisus, Astă urare, v-am adus. Să spuneți dar, la orice frate, Din partea noastră, „sănătate”!”

1 Corinteni 16:20

Toți frații noștri, pentru voi, Trimis-au sănătate-apoi. Din partea mea – dragii mei frați – Doresc și eu, să vă urați, C-o sărutare sfântă-apoi – Toți – sănătate, între voi.

2 Corinteni 13:12

C-o sărutare sfântă, voi, Doresc, să vă urați apoi – Ca de la frate, la alt frate – Unii la alții, „sănătate”.

1 Tesaloniceni 5:26

Apoi, c-o sfântă sărutare, Să le urați, la fiecare – Din partea noastră – sănătate.

2 Timotei 1:4

De ale tale lacrimi – eu – Aminte, îmi aduc, mereu, Pentru că tare îmi doresc, Din nou, ca să te întâlnesc Și sufletul, umplut, să-mi fie, Astfel, de-o mare bucurie.

Revelația 21:4

În fruntea lor, El o să meargă Și, lacrima, o să le-o șteargă. Nu va fi moarte, nici pieire, Țipăt, durere, tânguire, Căci tot ce fost-a la-nceput, De mult, de tot, va fi trecut.”

Revelația 7:17

Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”

1 Samuel 20:41

Băiatul a plecat grăbit, Iar David, iute, a venit Din miazăzi. S-a aplecat, De trei ori și s-a închinat, Cu fața până la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Venind la Ionatan apoi. După aceea – amândoi – În brațe, întristați, s-au strâns Și cu amărăciune-au plâns. David era cel ce plângea, Mai tare, de se prăpădea.