Fapte 20:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ Însă nu țin cu orice preț la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci scopul meu este să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Dar eu nu îmi consider viața ca cel mai important lucru; ci pentru mine contează în primul rând să îmi îndeplinesc misiunea pe care mi-a dat-o Stăpânul Isus. Ea constă în datoria de a predica Vestea Bună care vorbește despre harul lui Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, numai să duc la capăt alergarea mea și slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁴ Dar nu mă gândesc deloc la viaţa mea, nici la preţul ei, ci cum să-mi închei drumul şi slujirea pe care le-am primit de la Domnul Iisus, ca să mărturisesc evanghelia harului lui Dumnezeu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Fapte 20:24 Mawu Ofanana

1 Cronici 11:18

Atunci, cei trei bărbați s-au dus Și-n grabă, apă, i-au adus. Prin tabăra de Filisteni, Trecuseră cei trei oșteni. Dar împăratul n-a băut, Din apă, ci toți au văzut Că a vărsat-o pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt.

Luca 16:28

„La cei cinci frați, pe care-i am, Ca nu cumva, să-i văd că vin Și ei, în acest loc, de chin.”

Ioan 15:27

Iar voi, care ați fost cu Mine, De la-nceputuri, o să fiți, Datori, să Mă mărturisiți.”

Ioan 17:4

În lume. Eu Te-am proslăvit, Pe-acest pământ, și am sfârșit Lucrarea care Mi-a fost dată,

Fapte 1:17

Iuda, așa cum știți și voi, Era, în slujbă, ca și noi. Părtaș era, cu noi, la fel, Din al nost’ număr, fiind el.

Fapte 11:23

Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Fapte 13:25

Însărcinarea ce-o primise, El zis-a: „Cine credeți voi, Că aș fi Eu?” Iar, mai apoi, Ioan vorbi în acest fel: „Iată că nu sunt eu, Acel. Ci-n urma mea, un Altul vine. El e mai mare decât mine, Și-ncălțămintea-I, din picioare – Să I-o dezleg – nu sunt în stare.”

Fapte 14:3

Pavel și cu Barnaba-au stat – Chiar după tot ce s-a-ntâmplat – Mult, în Iaconia, vorbind Și-n Domnul propovăduind Cu îndrăzneală. Dumnezeu Adeverise, tot mereu, Cuvântul Său, referitor La har, și-n fața tuturor, Prin cei doi, semne, El făcea Și mari minuni înfăptuia.

Fapte 15:7

Petru, atunci, când a văzut Că multă vorbă s-a iscat, Se ridică și-a cuvântat: „Iată, dragi frați, cuvântul meu: De-un timp încoace, Dumnezeu, Știți că alegere-ntre voi Făcut-a, chiar aici, la noi, Ca Neamurile câte sânt, Al Evangheliei cuvânt, Să-l poată auzi, prin mine, Și să îl creadă. Știți prea bine

Fapte 18:5

Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau

Fapte 20:21

Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,

Fapte 20:23

Să mi se-ntâmple. Duhul Sfânt, Îmi dă de știre că îmi sânt, Necazuri multe, rânduite Și multe lanțuri pregătite.

Fapte 20:32

Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.

Fapte 21:13

Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați, De ce plângeți și mă-ntristați, Rupându-mi inima? Să mor, Sunt pregătit eu, fraților, Nu doar să fiu legat, cum știm Că fi-voi, la Ierusalim. Să mor, sunt gata, cum v-am spus, Pentru al Domnului Iisus

Fapte 22:21

„Du-te degrabă”, Domnu-a spus, Căci, printre Neamuri, vei fi dus.”

Fapte 9:15

„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.

Romani 11:6

Dacă prin har ea s-a făcut, Fapte, atunci, nu s-au cerut; Altminteri, harul dăruit, Nu mai putea fi, „har”, numit. Și dacă e prin fapte dar, Atuncea, nu mai e prin har; Altminteri fapta, niciodată, Nu poate fi, „faptă”, chemată.

Romani 4:4

Aceluia care lucrează, O plată i se datorează, Iar plata ce-i e cuvenită, Nu îi e, drept har, socotită, Căci plata care i s-a dat Îi este dreptul datorat.

1 Corinteni 15:58

De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”

2 Corinteni 12:10

De-aceea, chiar îmi pare bine, Și simt plăcere-n încercări, În slăbiciuni, în defăimări, În prigoniri și în nevoi, Precum și-n strâmtorări apoi, Pe cari le sufăr, în Hristos. Căci dacă-s slab, neîndoios, Atunci, am o putere mare, Ce mă va face să fiu tare.”

2 Corinteni 4:1

„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.

2 Corinteni 4:12

Moartea lucrează dar, în noi, În timp ce viața e în voi.

2 Corinteni 5:8

Deci, plini de-ncredere, trăim, Și-am vrea, mai mult, să părăsim Trupul acesta, ca apoi, La Domnu-acasă, să fim noi.

2 Corinteni 7:4

Astfel, în voi – în fiecare – Încredere am, foarte mare, Și am tot dreptul, mai apoi, De a mă lăuda, cu voi. De mângâiere, plin sunt eu, Și-mi saltă inima, mereu, De-o mare bucurie-aleasă, Chiar când necazuri ne apasă.

Galateni 1:1

„Pavel – cel care-a fost chemat, A fi apostol, așezat, Nu printr-un om, ci prin Iisus, Prin Dumnezeu, Tatăl de Sus, Cari, pe Hristos, L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat –

Efeseni 1:6

Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,

Efeseni 3:13

Vă rog, din nou, ca nu cumva, Firea, să-și piardă cineva, Din pricină de la acele Necazuri, ce sunt ale mele, Pe cari, le sufăr, pentru voi: Aceasta-i slava voastră-apoi.)

Filipeni 2:17

Și chiar dacă, într-un târziu, Va trebui ca eu să fiu Turnat – precum e o măsură De jertfă, pentru băutură – Pe jertfa și pe slujba voastră, Ce-o faceți, în credința noastră, Să știți că-s fericit apoi, Și că mă bucur, pentru voi.

Filipeni 2:30

Căci numai lucrul, în Hristos, De moarte-aproape, l-a adus, Fiindcă viața-n joc și-a pus, Ca să-mplinească, negreșit, Ceea ce vouă v-a lipsit – Adică, slujbei voastre. El S-a străduit, în acest fel, Să facă ceea ce e bine Și să lucreze, pentru mine.”

Coloseni 1:24

În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.

1 Tesaloniceni 2:2

După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.

1 Tesaloniceni 3:3

Fără ca nimeni, dintre voi, Să nu se clatine apoi, Când e-n necaz, căci bine știți, Că la acestea, rânduiți, Suntem acum. Luați aminte

2 Timotei 1:12

Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.

2 Timotei 3:11

Ai auzit, de-asemenea, Ce prigoniri m-au urmărit, Ce suferințe m-au lovit. Când fost-am în Iconia, Listra și Antiohia, Prea bine știu că ai aflat, Ce prigoniri, am îndurat. Însă, din toate-ntr-un sfârșit, De Domnul, fost-am izbăvit.

2 Timotei 4:17

Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.

Titus 1:3

Descoperind, necontenit, Numai la timpul potrivit, Cuvântul Său, la-ntreaga fire, Doar printr-o propovăduire, Care îmi e încredințată Acuma, prin porunca dată, De către bunul Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu.

Titus 2:11

Pentru că harul Tatălui, Care aduce mântuire Pentru întreaga omenire, A fost, acuma, arătat.

Evrei 10:34

Într-adevăr, știu că apoi, Milă-ați putut să arătați, Celor ce sunt întemnițați Și bucuroși voi ați privit Atuncea când vi s-au răpit Averile ce le-ați avut, Ca unii care ați știut Că-n ceruri are să vă fie Dată, în dar, o avuție – Mai bună – care se vădește Că pe vecie dăinuiește.

1 Petru 5:12

Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.

1 Ioan 3:16

Noi, fraților, am cunoscut Dragostea Lui, căci am văzut Că Și-a dat viața, pentru noi. Iar noi, la rândul nost’ apoi, Va trebui – să nu uitați! – Să ne dăm viața, pentru frați.

Revelația 12:11

Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor.

Revelația 6:11

Veșminte albe s-au luat, Și-acestor suflete s-au dat. Când hainele li s-au adus, Să se-odihnească, li s-a spus, Încă puțin timp, până când Are a se-mplini, curând – Deplin – numărul fraților, Și-asemenea, al tuturor Celor care în slujbă, sânt, Ai lor tovarăși, pe pământ – Tovarăși ce urmau să fie Uciși, în vremea ce-o să vie, Precum de altfel, au pățit Și ei, atunci când au trăit.