Fapte 2:46 - Biblia în versuri 2014

⁴⁶ Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁶ În fiecare zi continuau să se întâlnească în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și cu inimi sincere,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁶ Toți erau prezenți în zona de lângă templu în fiecare zi. Apoi, când se duceau acasă, frângeau pâinea și serveau masa cu bucurie și cu o inimă curată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁶ Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁶ În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁶ Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.

Fapte 2:46 Mawu Ofanana

Neemia 8:10

Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.

Psalmi 86:11

Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.

Qohelet 9:7

Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,

Matei 6:22

În trup, lumina e pătrunsă, Prin ochi. Când ochiu-i sănătos, Întregul trup este voios, Căci, în lumină, e scăldat.

Luca 11:41

Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.

Luca 24:30

Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.

Luca 24:53

În Templu și, Îl lăudau, Pe Dumnezeu, Tatăl divin, Și-L binecuvântau. Amin.

Fapte 16:34

I-a așezat, apoi, la masă, Și, bucurie, au avut, Pentru că-n Domnul, au crezut.

Fapte 2:42

Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.

Fapte 20:7

În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând.

Fapte 3:1

Era ceasul al nouălea, Vreme la care începea Lumea, la Templu, să se-adune, La ceasul pentru rugăciune. Dintre apostoli, doi urcau, Spre Templu-atuncea. Ei erau Ioan și Petru. Când sosiră,

Fapte 5:21

Norodului.” Ei au plecat Și-n zorii zilei au intrat În Templu, începând să-nvețe Poporul și să dea povețe. Pe ne-așteptate, a venit Marele preot, însoțit De toți bătrânii. Imediat, Soborul, el a adunat Și-a pus aprozi ca să se ducă, La temniță, și să-i aducă,

Fapte 5:42

De-atunci, norodu-au învățat. În orice loc s-ar fi găsit, Mereu, au propovăduit Și tuturor, veste, au dus, De Evanghelia lui Iisus.

Romani 12:8

Acela cari este în stare Ca să aducă-mbărbătare La alții, trebuie să știe De-mbărbătări doar, să se ție. Cel care vrea să dăruiască, Inimă largă să vădească. Acela care cârmuiește, Râvnă s-arate, trebuiește; Iar milostenia, vreau să fie, Făcută doar cu bucurie.”

1 Corinteni 10:16

Paharul binecuvântat – Semnul care ne este dat – Pe care-l binecuvântăm De câte ori, noi îl luăm, Nu este oare-o-mpărtășire Cu sângele cari, peste fire, Hristos, să curgă, l-a lăsat? Iar pâinea care ni s-a dat Și-o frângem, pentru fiecare, Nu-i o împărtășire, oare, Cu trupul lui Hristos? Apoi –

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

2 Corinteni 11:3

Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.

Efeseni 6:5

Voi robilor, să căutați, Stăpânii, să vi-i ascultați, Cu teamă și cutremur mare – Cu curăție, fiecare, În a sa inimă apoi – Cum de Hristos, ascultați voi.

Deuteronom 12:12

Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.

Deuteronom 12:7

Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.

Deuteronom 16:11

În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.

Coloseni 3:22

De-asemenea, voi – robilor – Stăpânii, să vi-i ascultați, Nu doar atunci când vă aflați Aproape, sub a lor privire – Asemeni celor cari, din fire, Vor ca să placă omului – Ci voi, pe placul Domnului, Neîncetat, doresc să fiți, Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți. S-aveți o inimă curată, Ca unii care se arată Că-s temători de Dumnezeu.