Fapte 2:39 - Biblia în versuri 201439 A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201839 Pentru că această promisiune este valabilă pentru voi, pentru copiii voștri, pentru copiii copiilor voștri și pentru toți cei care se vor naște în viitor și cărora Iahve, Dumnezeul nostru, le va adresa această chemare, indiferent cât de mare va fi numărul lor!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202039 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. Onani mutuwoRomână Noul Testament Interconfesional 200939 Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu39 Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Onani mutuwo |
Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.
Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților.
Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți.
Tocmai de-aceea – fraților – Iisus este mijlocitor, Pentru acest nou legământ, Iar toți aceia care sânt Chemați să ia în stăpânire Nepieritoarea moștenire Care li s-a făgăduit – Și care au păcătuit Sub legământul încheiat Întâi – acum au căpătat, Prin moartea Lui, răscumpărare, Pentru-a lor vină, și iertare.
Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”
Apoi, un glas s-a auzit, Care, să scriu, mi-a poruncit. Eu am făcut precum mi-a zis Și iată ceea ce am scris: „Ferice de acei pe care, Oaspeți, la nuntă, Mielu-i are!” Apoi mi-a zis: „Acestea sânt, Cuvintele Tatălui Sfânt! Acestea sunt – să țineți minte! – Adevăratele cuvinte, Cuvintele lui Dumnezeu!”