Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 2:24 - Biblia în versuri 2014

24 L-a înviat Dumnezeu, iar. Al morții lanț, Domnul l-a frânt, Eliberându-L, din mormânt, Pentru că moartea nu putea, În stăpânire, a-L avea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții; pentru că era imposibil să rămână reținut (în mormânt) de ea!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 2:24
45 Mawu Ofanana  

Ascultă Doamne, glasul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu. Iată, sunt fiul roabei Tale. Tu, Doamne, ai găsit cu cale Să mă dezlegi și-ai sfărâmat Lațul care m-a-nfășurat.


Însă nu judecă astfel, Ci alte gânduri are el În inimă, vrând să lovească Neamuri și să le nimicească,


Căci nimicită o să fie Moartea, atunci, pentru vecie, Iar lacrimile fețelor Șterse vor fi. Al Său popor Are să scape de povara Pe care i-o dădea ocara Ce o purta necontenit, Pentru că Domnul a vorbit.


Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!


„Doamne, iată că am uitat – Acuma doar, ne-am amintit – Înșelătoru-a pomenit Spunând, pe când încă, trăia: „A treia zi, voi învia!”


Nimeni, cu sila, nu Mi-o ia: O dau Eu – e-n puterea Mea. Putere am ca să o dau Și pot, apoi, iarăș’ s-o iau: Astă poruncă, am primit, Când – de la Tatăl – am venit.”


Dacă, prin Lege, „dumnezei”, Au fost numiți cu toți acei Căror, Cuvântul Domnului, Vorbitu-le-a – putință nu-i, Scriptura, să o desființați –


De-aceea, lor le venea greu A crede, ceea ce-au văzut Și-au auzit – ei n-au putut, Căci, prin Isaia, s-a vorbit:


Ei, nici acum, nu pricepeau De ce Scripturile spuneau, Cum că Iisus, ar fi urmat, Din morți, să fie înviat.


Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus.


Dar Dumnezeu L-a înviat,


Dar vrem ca să vă dăm de știre Căci Cel pe care L-a trezit Domnul, din morți, n-a putrezit.


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Iată dar, că pe-acest Iisus, Domnul – așa precum v-am spus – L-a înviat, iar noi putem A zice, martori că-I suntem.


Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.


Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”


Și voi, și-ntregul Israel – Că vindecat e omu-acel – Ologul ce v-a fost adus – Prin sfântul Nume-al lui Iisus Hristos din Nazaret, pe care – Cum bine știe fiecare – Voi L-ați ucis! În mod voit, L-ați dat să fie răstignit, Dar Dumnezeu nu L-a lăsat, Între cei morți, ci L-a-nviat!


Pe-Acel Iisus, L-a înviat – Pe-Acel pe cari L-ați atârnat Pe lemn, și L-ați ucis apoi.


Deci, dacă tu mărturisești, Prin vorbele ce le rostești, Precum că Domn este Iisus Și dacă-n inimă ți-ai pus Credința cum că Dumnezeu L-a înviat din somnul greu Al morților, tu, negreșit, Atuncea, fi-vei mântuit.


Iată, Hristosul – negreșit – Pentru aceasta a murit Și-apoi, în urmă, a-nviat; Căci doar așa a căpătat Putere, peste-ntreaga fire, Ca să îi aibă-n stăpânire Pe toți cei vii, de pe pământ, Dar și pe cei care morți sânt.


Scrise au fost și pentru noi, Care, în urmă, am venit, Ca să ne fie socotit Și crezul nostru-n acest fel, Pentru că noi credem în Cel Cari, din mormânt, L-a ridicat Pe Domnul nost’, când L-a-nviat, Din moarte, pe Hristos Iisus.


Deci, prin botezu-n moartea Lui, Atunci când fost-am botezați, Cu El – odată – îngropați, Ne-am pomenit a fi și noi; Căci după cum Hristos apoi, Prin slava Tatălui Cel Sfânt, A înviat și, din mormânt, Afară-n urmă a ieșit, La rândul nostru – negreșit – Și noi trăim o viață nouă.


Dacă aveți Duhul de sus, Al Celui care, pe Iisus, Dintre cei morți, L-a înviat, Și trupul vost’ va fi salvat Din moarte, înviind apoi, Pentru-al Său Duh, aflat în voi.”


Deci, cine o să îndrăznească, Pe-aceștia, să îi osândească? Iată, Hristosul a murit! Ba, mai mult, s-a adeverit Că după ce a înviat, În cer S-a dus, unde a stat La dreapta Domnului apoi, Să mijlocească pentru noi.


„Dacă se propovăduiește Cum că Iisus Hristos trăiește – Căci a-nviat, din morți apoi – Cum zic dar, unii dintre voi, Că nu există – fraților – O înviere-a morților?


Ba încă, fraților, să știți, Că noi suntem descoperiți Ca martori ai lui Dumnezeu, Cari, mincinoși, suntem, mereu; Fiindcă noi, cu toți, am spus, Precum că pe Hristos Iisus, El, dintre morți, L-a înviat, Fără a fi adevărat, Pentru că toată lumea știe, Că morții n-au să mai învie.


Însă, Hristos a înviat! Dintre cei morți, S-a ridicat – Așa după cum bine știți – El, pârga celor adormiți.


Apoi, după ce a murit, El a ajuns a fi-ngropat, Dar, în trei zile, a-nviat, Așa precum fusese zis Și cum e, în Scriptură, scris.


Deci, Dumnezeu, cari L-a-nviat Pe Domnul – sunt încredințat – Căci cu puterea Sa, apoi, O să ne-nvie și pe noi.


Din toate câte le-am trăit, Noi știm că Tatăl Cel de Sus, Care pe-al nostru Domn, Iisus, Dintre cei morți, L-a ridicat, La urmă ne va fi-nviat, Din moarte, și pe noi, la fel, Și împreună stând, cu El, O să ne-nfățișăm apoi, Și însoțiți vom fi, de voi.


„Pavel – cel care-a fost chemat, A fi apostol, așezat, Nu printr-un om, ci prin Iisus, Prin Dumnezeu, Tatăl de Sus, Cari, pe Hristos, L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat –


Care, de noi a fost simțită, Atunci când fost-a folosită, Când, pe Hristos, L-a înviat Din morți și-apoi, L-a așezat La dreapta Sa, în ceruri, sus.


Așadar, împrejur tăiați Suntem acum, căci, îngropați, Printr-un botez, am fost, cu El Și-apoi, am înviat, la fel – Tot împreună – prin credința, În Cel care-a avut putința, Să spargă ale morții porți Și să-L învie, dintre morți.


Și să Îl așteptați, mereu, Pe Fiul Său, din cer, de sus – Adică, pe Hristos Iisus, Pe care, El L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat – Prin care, izbăviți, apoi, De-a Lui mânie, suntem noi.”


Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –


Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa