Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 2:17 - Biblia în versuri 2014

17 „Domnul a zis: „Din Duhul Meu, Peste orice făptură, Eu, Când vremea o să se-mplinească, Turna-voi. Au să proorocească Ai voști’ copii. De-asemenea, Tinerii voștri vor avea Vedenii. Visuri vor fi date, Bătrânilor, spre-a fi visate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om. Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii voștri vor avea vise!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 «În zilele de la sfârșit – zice Dumnezeu – voi turna din Spiritul Meu peste orice om. Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea revelații supranaturale și bătrânii voștri vor visa lucruri semnificative.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 «Atunci, în zilele de pe urmă – spune Dumnezeu – voi revărsa din Duhul meu peste orice om. Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre, tinerii voștri vor avea viziuni, iar bătrânii voștri vor visa visuri.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii, iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vor avea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 ‘«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise!

Onani mutuwo Koperani




Fapte 2:17
38 Mawu Ofanana  

Iacov, fiii, și-a adunat, Și-a zis: „Iată că v-am chemat, Ca să vă spun ce o să fie, În vremea care o să vie.


Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.


Tu, Doamne, ești Acela care Ruga asculți, la fiecare. De-aceea, oamenii – știu bine – Cu toții vor veni la Tine.


Ca și o ploaie o să fie, Care – din ceruri – a venit Căzând pe un pământ cosit; Ca și o ploaie repezită Peste câmpia însorită.


Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut


În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Pun altă inimă în voi Și un duh nou vă dau apoi. Iau inimile dovedite A fi din piatră întocmite Și-n locul lor așez apoi, Inimi de carne, inimi noi,


N-am să-Mi ascund Fața de ei, Căci peste oamenii acei, Eu am să torn din Duhul Meu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


„În vremile sfârșitului, Muntele Casei Domnului Tare va fi întemeiat Și cel mai ‘nalt va fi aflat, Fiind deasupra tuturor Colinelor dealurilor. Popoarele-au să se grăbească, Spre el să se îngrămădească.


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”


Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.


Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat


În Antiohia, sosiră Niște proroci, care veniră De la Ierusalim. Acei


Oameni avură, printre ei, Pe un proroc, Agab, numit. Prin Duh, acesta a vestit Că lumea fi-va bântuită, Curând, de-o foamete cumplită. Când lucru-acesta s-a-ntâmplat, Claudiu fost-a împărat.


Care, mirați, priviți, la noi, Acum vedeți că se-mplinește Chiar ceea ce Ioel vestește:


Da! Chiar și peste robii Mei – Însă, nu numai peste ei, Ci și peste roabele Mele – Turna-voi, în zilele-acele, Din al Meu Duh, de-au să vorbească Cu toții și-au să prorocească.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea.


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


Minuni, fac alții, fraților, În timp ce unii prorocesc Sau, duhuri, ei deosebesc. Alții, în limbi, pot să vorbească, Iar unii știu să tălmăcească.


Iar în Biserică, mereu E rânduit, de Dumnezeu, Întâi apostoli ca să fie, Apoi prorocii ca să vie, Și-n rândul trei învățători; Apoi, sunt tămăduitori, Precum și cei ce fac minuni, Cei ce, cârmuitori, sunt buni, Cei ce au dar de ajutor, Sau au darul vorbirilor În diferite limbi. Apoi,


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Argintul vi s-a înnegrit, Iar aurul v-a ruginit. Rugina lor vă nimicește, Căci o dovadă se vădește În contra voastră: focul are A vă-nghiți, pe fiecare! Iată, e vremea de pe urmă Și în curând, timpul se curmă, Iar voi v-ați adunat comori!


Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa