Fapte 19:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Dar pentru că mulți se-arătau Necredincioși și împietriți Și pentru că au fost găsiți Că au vorbit norodului, De rău doar, Calea Domnului, Pavel, pe loc, i-a părăsit. Pe ucenici, i-a despărțit De ei și-apoi, a învățat Norodul cari s-a adunat La școala unui om, numit Traian. Acolo, a vorbit,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Dar fiindcă unii erau împietriți și neascultători, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s-a depărtat de ei și i-a separat pe ucenici de aceștia. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri a lui Tiranus.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dar unii nu au crezut; și i s-au opus, defăimând în public „Metoda (lui Isus)”. Atunci Pavel a plecat de la ei împreună cu discipolii și a continuat să îi învețe în școala lui Tiranus.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Întrucât unii dintre ei erau împietriți și nu credeau, vorbind de rău calea [Domnului] în fața mulțimii, el s-a despărțit de ei. I-a luat pe discipoli dintre ei și în fiecare zi îi învăța în școala lui Tirànos.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Unii însă s-au împietrit şi n-au crezut şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii. Pavel s-a despărţit atunci de ei şi i-a luat pe ucenici cu sine; şi în fiecare zi discuta cu oamenii în şcoala lui Tiran,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Dar, fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran.

Fapte 19:9 Mawu Ofanana

2 Regi 17:14

Ei, însă, nu L-au ascultat, Ci – mai departe – s-au purtat Întocmai precum au făcut Părinții lor, la început. N-au ascultat de Dumnezeu, Căci și-au înțepenit, mereu, Grumazul. Astfel, s-a văzut

2 Cronici 30:8

Grumazul, nu vă-nțepeniți La fel după cum – bine știți – Părinții voști’ că au făcut, Iar ce-au pățit, voi ați văzut. Acum dați mâna Domnului. Veniți la sfânt locașul Lui, Pe care El – precum se știe – Sfințitu-l-a, pentru vecie. Astfel, mânia Lui, apoi, Se va abate de la voi.

2 Cronici 36:16

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.

Neemia 9:29

Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.

Psalmi 95:8

„Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți

Proverbe 8:34

Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.

Isaia 8:14

Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!

Ieremia 19:15

„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”

Ieremia 7:26

Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.

Matei 15:14

Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Matei 16:4

Un neam viclean și preacurvar, Un semn Îmi cere să-i dau, dar Nu va primi decât acel Semn al lui Iona.” Apoi, El I-a părăsit și i-a urmat

Matei 26:55

Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.

Ioan 12:40

„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”

Fapte 11:26

Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.

Fapte 14:4

Ajuns-au gloatele-n cetate, Astfel, să fie dezbinate. Mulți, pe apostoli, îi urmau; Alții, după Iudei, mergeau.

Fapte 17:4

Unii din ei, și-un număr mare De greci, femei de frunte, care Teamă de Domnul au avut, Tot ce-a spus Pavel, au crezut Și au sfârșit trecând apoi, Grabnic, de partea celor doi.

Fapte 19:23

Un timp. Era chiar vremea-n care S-a făcut mare tulburare, În mijlocul norodului, Asupra Căii Domnului.

Fapte 19:30

Pavel, îndată, a voit Ca să vorbească, negreșit, Mulțimii cari s-a adunat, Numai că nu a fost lăsat, De ucenici. Mulți din cei cari

Fapte 20:31

De-aceea, zic: vegheați mereu Și amintiți-vă că eu, Trei ani întregi, neîncetat, Zile și nopți, sfaturi am dat, La fiecare dintre voi.

Fapte 22:4

Până la moarte-am prigonit Această Cale. Am venit Și-am pus în temniță, legați, Atât femei, cât și bărbați.

Fapte 24:21

Afară de a fi strigat: „Pentru-nvierea morților, Supus sunt judecăților!”

Fapte 28:22

Însă, am vrea să auzim Părerea ta, pentru că știm Cum că partida ta stârnește, În orice loc unde vorbește, Numai împotrivire mare.”

Fapte 7:51

Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!

Fapte 9:2

El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,

Romani 11:7

Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți,

Romani 9:18

Deci, milă o să aibă El, De cine vrea și, tot astfel – După dorință – împietrește Pe cel pe care El voiește.

1 Corinteni 16:9

Căci s-a deschis o ușă mare Și largă, și sunt mulți cei care, Potrivnici, mi se dovedesc, Căci, împotrivă-mi, se unesc.

1 Timotei 6:5

Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.

2 Timotei 1:15

Să știi că toți cei care sânt Aflați pe-al Asiei pământ, Acuma dar, m-au părăsit. Printre aceștia, s-au găsit Figel, cari fost-a, de îndat’, De către Ermogen, urmat.

2 Timotei 3:5

Evlavia ce-o vor avea, De formă numai, va fi ea, Căci ne-ncetat, oameni-acei Tăgăduiesc puterea ei. Tu depărtează-te, mereu, De-astfel de oameni, fiul meu.

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.

Evrei 3:13

Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.

2 Petru 2:12

Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;

2 Petru 2:2

Mulți sunt acei care îi vor Urma-n destrăbălarea lor. Purtarea lor, nesăbuită, Va face de a fi vorbită, De rău, în lume – prin urmare – A adevărului cărare.

Iuda 1:10

Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte.