34 Dar când ei au înţeles că este iudeu, s-a iscat un zgomot ca o singură voce din toate piepturile şi au strigat aproape două ore: „Mare este Artemisa efesenilor!”
Juncul, prorocii l-au luat, L-au pregătit și au chemat Al lui Baal nume, începând De dimineață, până când Ameaza zilei s-a ivit. Ei au strigat, necontenit, „Baale, ascultă-ne pe noi Și ne trimite foc apoi!”, Însă, tăcut, ceru-a rămas, Căci nu s-a auzit vreun glas, Chiar dacă ei, sărind, strigau Și-altarul îl înconjurau.
„Când vă rugați, să nu vorbiți Prea mult; să nu bolborosiți Aceleași vorbe ca și cei Care-s păgâni; căci numai ei Gândesc că rugile-s primite, De-s multe vorbele rostite.
Apoi, dați, dregătorilor, Au fost, și-n acest fel, le-au spus: „Iată-i, pe cei ce i-am adus, Cari stârnesc zarvă, în cetate. Din veștile, de noi, aflate, Știm că-s Iudei și că vorbesc
Dar, în Efes – acum – avem Mari greutăți, și-asemenea E-aproape-n toată Asia, Căci lumea e înduplecată, De Pavel, care îi arată Precum că toți ai noștri zei – Făcuți de mâini – nu-s dumnezei.
E mare!” Dar, a reușit Un logofăt, de-a potolit Gloata, când zise: „Ascultați, Voi, ai Efesului bărbați! E cineva, printre voi, care Nu știe cum că păzitoare E-a Efesenilor cetate, A templului celei aflate La mare cinste, printre zei, Precum și a chipului ei Care, din ceruri, a căzut, Cum toată lumea a văzut? Noi, pe Diana, o cinstim – Cum bine știți – și-o preamărim.
Când aste lucruri le-au văzut, Oameni-ndat’ au început, Balaurului, să se-nchine, Pentru că ei văzut-au bine Că fiarei, el, puteri, i-a dat. Fiarei, apoi, s-au închinat Și-au zis așa: „Cine-i sub soare, La fel precum e fiara, oare? Cine-mpotriva ei, va sta, Putând, cu ea, a se lupta?”