Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 19:22 - Biblia în versuri 2014

22 El l-a trimis, pe Timotei Și pe Erast, să meargă ei ‘Nainte-n Macedonia, El rămânând în Asia,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastos, doi dintre cei care îl ajutau, iar el a mai rămas un timp în Asia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, care erau doi dintre colaboratorii lui. Dar el a mai rămas un timp în (provincia) Asia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Atunci i-a trimis în Macedónia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotéi și pe Erást; el a mai rămas câtva timp în Asia.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 A trimis deci în Macedonia, pe doi dintre cei ce-l ajutau, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas o vreme în Asia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 A trimis în Macedonia pe două din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 19:22
18 Mawu Ofanana  

În Salamina – la Iudei – Cuvântul Domnului, prin ei, În sinagogă, S-a vestit. Cât timp au propovăduit, Acest Cuvânt, Iudeilor, Ioan le fuse slujitor.


În urmă, Pavel a plecat, La Derbe, și-apoi a intrat Și în cetatea Listra. El A cunoscut, în locu-acel, Un om pe care l-a-ndrăgit, Cari, Timotei, era numit. Mamă iudeică, el avea, Iar tată, grec. Iaconia


Pavel, de-ndat’ ce l-a văzut, Să-l ia, însoțitor, a vrut. Astfel, tăiatu-l-a-mprejur, Din pricina celor din jur, Căci în acel ținut, erau, Atunci, Iudei mulți, și știau Că grec fusese al său tată. Apoi, la drum, porniră-ndată.


Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau


Doi ani, iar cei ce locuiau În Asia și cari erau Iudei sau Greci, au auzit În ăst timp, propovăduit, Cuvântul Domnului, mereu.


Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,


Cetatea fost-a tulburată. Au năvălit toți, într-un gând, În teatru, după ei târând, Pe doi Macedoneni – cei care Mergeau cu Pavel, în lucrare. Gaiu și Aristarh erau Aceia care-l însoțeau Pe Pavel; ei au fost aduși La teatru și, în față, puși.


Pavel, după ce a-ncetat Zarva aceea, i-a chemat Pe ucenici și le-a vorbit. Cu sfaturi, el i-a întărit, Iar când sfârșit-a, și-a luat Un bun rămas și a plecat, În Macedonia. Aici,


Întotdeauna, am muncit, Să am, spre trebuința mea Și-a celui care mă-nsoțea.


Și Gaiu mai urează-apoi. El este gazda cea pe care, Eu și Biserica, o are. Erast vă spune „sănătate” – El vistiernic e-n cetate. Fratele Cuart, apoi, la fel, Tot „sănătate”-a zis și el.


Dacă, la voi, aș fi venit – În urmă – cred că, negreșit, Spre Macedonia, porneam, Iar de acolo, mă-ntorceam, Iarăși, la voi, ca după-aceea, Să mă conduceți, spre Iudeea.


Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.


Nu am avut, în duhul meu, Un strop de liniște, căci eu, Pe al meu frate, Tit numit, Acolo, nu l-am întâlnit. De-aceea, de la frați, îndat’, Eu, ziua bună, mi-am luat, Fără zăbavă, și-am pornit Spre Macedonia, zorit.”


„Iată, dorim, acum, dragi frați, Ca voi, cu toții, să aflați Știri, despre harul minunat, Pe care Dumnezeu l-a dat, Peste Biserici, câte sânt, Pe-al Macedoniei pământ.


Bisericile l-au ales De-a ne-nsoți – bine-nțeles – În timp ce-o să se desfășoare Lucrarea pentru ajutoare, Pe care o s-o facem noi, Spre slava Domnului, și-apoi, Ca o dovadă-n fața voastră, Pentru bunăvoința noastră.


Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.


Erast e, în Corint, aflat, Iar pe Trofim, eu l-am lăsat – Lovit de boală – la Milet Și sper să își revină-ncet.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa