Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 18:25 - Biblia în versuri 2014

25 Dădea mereu învățături, La oamenii din jurul lui, Asupra Căii Domnului. Un duh foarte-nfocat avea Și-amănunțit el le vorbea, La toți, despre Iisus, măcar Că el – de fapt – n-avea habar Decât de-al lui Ioan botez.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și îi învăța pe oameni cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Fusese instruit cu privire la „metoda (Stăpânu)lui Isus” și vorbea oamenilor cu mult entuziasm, fiind foarte minuțios când Îl prezenta pe Isus. Totuși, el nu cunoștea decât botezul lui Ioan.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Fusese educat în calea Domnului, vorbea cu duh înfocat și învăța fără greșeală cele despre Isus, deși cunoscuse numai botezul lui Ioan.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

25 Fusese învăţat despre Calea Domnului şi vorbea cu duh înfocat, învăţând amănunţit cele despre Iisus, cu toate că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat și vorbea și învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea decât botezul lui Ioan.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 18:25
27 Mawu Ofanana  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


Ferice dar, oamenilor Neprihăniți în calea lor, Oameni ce țin Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are!


Ca să se facă cunoscută Cărarea Lui și-a fi știută În lume – peste-ntreaga fire – Neprețuita-I mântuire!


Strigă un glas: „Să vă grăbiți, O cale să Îi pregătiți, Domnului nostru, în pustie! Să neteziți un drum! Să fie Făcut în loc uscat, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”


Căci el e glasul ce-o să vie Și o să strige în pustie, „Gătiți cărarea Domnului Și neteziți-I calea lui”–


Aceștia-n fața lui Iisus, Înfățișându-se, au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat. Ne spune așadar, cum vezi Problema birului? Ce crezi – Pentru că iată, noi nu știm! – Se cade, oare, să plătim Bir, la Cezar? Deci, Tu ce spui?


Să poți ști ce temeiuri are Noua învățătură, care, Abia acum, ți-ai însușit-o, Când, prin viu grai, ai dobândit-o.


Căci cei care l-au ascultat, Dreptate, Domnului, au dat, Și-al lui Ioan botez, primiră, Chiar vameșii. Se îndoiră


„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!


Roaba aceea s-a luat Pe urma noastră și-a strigat: „Oameni-aceștia, vă spun eu, Că sunt robi ai lui Dumnezeu Cel Prea Înalt, și aduc știre, De calea către mântuire.”


Vorbea deci, după al său crez, În sinagogă, cu-ndrăzneală Și-ncredere, fără sfială. El, auzit fu, de Acuila Și de soția sa, Priscila; Cei doi, îndată, l-au luat La ei și-apoi i-au arătat, Mai bine, Calea Domnului.


Un timp. Era chiar vremea-n care S-a făcut mare tulburare, În mijlocul norodului, Asupra Căii Domnului.


„Cu ce botez, v-ați botezat?” „Cu-al lui Ioan botez, suntem Noi, botezați. Atât avem.”


Dar pentru că mulți se-arătau Necredincioși și împietriți Și pentru că au fost găsiți Că au vorbit norodului, De rău doar, Calea Domnului, Pavel, pe loc, i-a părăsit. Pe ucenici, i-a despărțit De ei și-apoi, a învățat Norodul cari s-a adunat La școala unui om, numit Traian. Acolo, a vorbit,


El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,


În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.


Nici un ostaș – să știi – că dacă Dorește, ne-ncetat, să-i placă Celui ce-n oaste l-a luat, N-o să se lase încurcat, De trebile mărunte care Țin de-astă viață pieritoare.


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


Astfel, prin ele, negreșit, Am să îl pun, fără-ncetare, Pe Israel, la încercare, Căci vreau să știu dacă urmează – Sau dacă se îndepărtează – De calea Mea. Voi ști astfel, Dacă se va purta la fel, Precum părinții s-au purtat Când, calea Mea, au căutat.”


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa