Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 18:21 - Biblia în versuri 2014

21 Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 ci și-a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă vrea Dumnezeu, mă voi întoarce din nou la voi“. Și a plecat din Efes pe mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 și după ce i-a salutat, a plecat zicând: „[Sunt obligat să mă duc la Ierusalim pentru a participa la următoarea sărbătoare.] Dacă Dumnezeu îmi va permite, mă voi întoarce la voi!” Apoi el a plecat din Efes, călătorind pe mare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 ci, luându-și rămas bun, le-a zis: „Mă voi înoarce din nou la voi dacă va voi Dumnezeu”. Și a plecat din Éfes.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 ci şi-a luat rămas bun de la ei şi le-a zis: „Mă voi întoarce aici, cu voia lui Dumnezeu” şi s-a îmbarcat din Efes.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 18:21
28 Mawu Ofanana  

Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”


A dat drumul poporului Și-a mers pe vârful muntelui, În liniște, de s-a rugat.


Un altul, către-nvățător, A spus: „Doamne, la rândul meu, Doresc să Te urmez și eu, Dar vreau, întâi, de la ai mei, Să-mi iau rămas bun.” „Toți acei


Deci voi, mereu, să vă feriți De lucrurile pângărite, Cari, idolilor, sunt jertfite, De-ale curviilor păcate, De dobitoace sugrumate, De sânge. Dacă vă păziți De-aceste lucruri, voi să știți Că va fi bine tuturor. Fiți sănătoși dar, fraților.”


Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei,


Cari l-au rugat să stea, la ei, Mai mult timp. Însă, el n-a stat, Ci, ziua bună, și-a luat,


Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi,


Pe când erau încă acolo – La Corinteni – aflat Apolo, Pavel, prin Asia, s-a dus – Prin părțile cele de sus – Și, la Efes, a poposit. Acolo, când a întâlnit Câțiva discipoli, i-a-ntrebat:


Acest fapt fost-a cunoscut De toți Iudeii; l-au știut Grecii și cei ce locuiau, Atuncea, în Efes. Erau Uimiți și foarte-nspăimântați. De moarte, toți erau speriați, Și-al Domnului Iisus Sfânt Nume, Ajunse proslăvit, în lume.


Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,


Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.


Sfânt Nume.” Dacă am văzut Cum că nimic nu-i de făcut, Am zis, lăsând pe placul lui: „Facă-se voia Domnului!”


Într-adevăr, că a trecut Pavel, cu un însoțitor, ‘Nainte, prin cetatea lor; Știau căci cel ce-l însoțise Pe Pavel, din Efes venise Și că, Trofim, el s-a numit. De-aceea, ei toți s-au gândit Cum că la Templu, l-a adus.


Să pot ca să ajung la voi, Prin voia Lui, să pot avea Plăcerea de a vă vedea.


Când treaba fi-va împlinită, Cu voia Domnului, apoi, Cu bucurie, vin la voi, Căci vreau ca să mă răcoresc, Atunci când am să vă-ntâlnesc.


Dacă – vorbind în felul lor, Adică al oamenilor – Eu, în Efes, când m-am aflat, Cu fiare-avut-am de luptat; Care mi-ar fi folosu-acum? Căci dacă morții, nicidecum, Nu înviază, pot să zic Că nu mai are rost, nimic. Cel mai bun lucru ce-l avem A-l face, este ca să bem Și să mâncăm. „Să chefuim, Căci mâine, orișicum, murim”.


De astă dată, nu voiesc, În treacăt, ca să vă zăresc, Pentru că eu, acuma, vreau, Cu voi, o vreme, ca să stau; Am să rămân dar, negreșit, Cât timp îmi e îngăduit, De Domnul. Dar, bine-nțeles,


Mai poposesc încă-n Efes, Până la Cincizecime. Vreau, În acest loc, ca să mai stau,


Dar dacă Domnul o să vrea, Curând, curând, ne vom vedea Și-atuncea, nu vreau ca s-ascult Vorbe, ci vreau să văd mai mult: Să văd puterea adunată, De cei cu inima-ngâmfată.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Așa cum Dumnezeu a vrut – Spre sfinții care i-a avut Efesul și către cei care, Drept credincioși, Hristos îi are:


„Păzește luna spicelor, Iar sărbătoarea Paștelor, Tu să o prăznuiești, mereu – Spre a-L cinsti pe Dumnezeu – Căci noaptea, El te-a scos afară Și din robia ta amară – Din a Egiptului ținut – Om liber, Domnul te-a făcut.


Dacă ne lasă Dumnezeu, Vom face lucru-acesta greu.


Iată ce trebuie să știți, Când, despre-așa ceva, vorbiți: „Doar dacă Domnul o să vrea, Ca viață, încă, să ne dea, Vom face-un lucru oarecare, Sau face-vom lucrul cutare.”


Căci vreau să știe orișicine, Precum că este mult mai bine Să suferi – de vrea Dumnezeu – Că faci doar bine, tot mereu, Decât dacă ai suferit, Când lucruri rele-ai săvârșit!


Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,


„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa