Fapte 18:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Când au ajuns în Efes, i-a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ După ce au ajuns în Efes, Pavel s-a despărțit de cei doi care îl însoțiseră. Apoi a intrat în sinagogă și a vorbit cu iudeii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Au ajuns la Éfes și acolo s-a despărțit de ei. A intrat în sinagogă și discuta cu iudeii.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Când au ajuns în Efes, el s-a despărţit de tovarăşii săi şi a intrat în sinagogă începând să discute cu iudeii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii,

Fapte 18:19 Mawu Ofanana

Fapte 18:20

Cari l-au rugat să stea, la ei, Mai mult timp. Însă, el n-a stat, Ci, ziua bună, și-a luat,

Fapte 18:21

Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,

Fapte 18:24

Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi,

Fapte 18:4

Pavel vorbea, pentru Iudei, Și pentru Greci, neîncetat, În sinagogă, la Sabat.

Fapte 19:1

Pe când erau încă acolo – La Corinteni – aflat Apolo, Pavel, prin Asia, s-a dus – Prin părțile cele de sus – Și, la Efes, a poposit. Acolo, când a întâlnit Câțiva discipoli, i-a-ntrebat:

Fapte 19:17

Acest fapt fost-a cunoscut De toți Iudeii; l-au știut Grecii și cei ce locuiau, Atuncea, în Efes. Erau Uimiți și foarte-nspăimântați. De moarte, toți erau speriați, Și-al Domnului Iisus Sfânt Nume, Ajunse proslăvit, în lume.

Fapte 19:26

Dar, în Efes – acum – avem Mari greutăți, și-asemenea E-aproape-n toată Asia, Căci lumea e înduplecată, De Pavel, care îi arată Precum că toți ai noștri zei – Făcuți de mâini – nu-s dumnezei.

Fapte 19:28

Aceste vorbe i-au umplut De furie și-au început Să strige-apoi, cu toți, în cor: „Diana Efesenilor Este măreață!” De îndată,

Fapte 19:35

E mare!” Dar, a reușit Un logofăt, de-a potolit Gloata, când zise: „Ascultați, Voi, ai Efesului bărbați! E cineva, printre voi, care Nu știe cum că păzitoare E-a Efesenilor cetate, A templului celei aflate La mare cinste, printre zei, Precum și a chipului ei Care, din ceruri, a căzut, Cum toată lumea a văzut? Noi, pe Diana, o cinstim – Cum bine știți – și-o preamărim.

Fapte 20:16

Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.

Fapte 20:17

Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit,

Fapte 21:29

Într-adevăr, că a trecut Pavel, cu un însoțitor, ‘Nainte, prin cetatea lor; Știau căci cel ce-l însoțise Pe Pavel, din Efes venise Și că, Trofim, el s-a numit. De-aceea, ei toți s-au gândit Cum că la Templu, l-a adus.

1 Corinteni 15:32

Dacă – vorbind în felul lor, Adică al oamenilor – Eu, în Efes, când m-am aflat, Cu fiare-avut-am de luptat; Care mi-ar fi folosu-acum? Căci dacă morții, nicidecum, Nu înviază, pot să zic Că nu mai are rost, nimic. Cel mai bun lucru ce-l avem A-l face, este ca să bem Și să mâncăm. „Să chefuim, Căci mâine, orișicum, murim”.

1 Corinteni 16:8

Mai poposesc încă-n Efes, Până la Cincizecime. Vreau, În acest loc, ca să mai stau,

Efeseni 1:1

„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Așa cum Dumnezeu a vrut – Spre sfinții care i-a avut Efesul și către cei care, Drept credincioși, Hristos îi are:

1 Timotei 1:3

Așa precum eu te-am rugat, În clipa-n care am plecat, Din Macedonia, la drum, Din nou, la fel, te rog acum, Ca, în Efes, să zăbovești, Pentru că vreau să poruncești, La cei care au îndrăznit Și-nvățături noi, au vestit, Să înceteze să-i învețe, Pe alții, dându-le povețe;

2 Timotei 1:18

Vreau ca „în ziua ‘ceea” mare Să-i deie Domnul, îndurare, Căci, în Efes – bine se știe – Că ajutor mi-a fost el, mie.”

2 Timotei 4:12

Iar pe Tihic – precum am zis – Pân’ la Efes, eu l-am trimis.

Revelația 1:11

Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,

Revelația 2:1

„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut