Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 18:18 - Biblia în versuri 2014

18 Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și-a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și-a ras capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Pavel a rămas mai mult timp în Corint. Apoi, după ce a salutat frații, a plecat spre Siria împreună cu Acuila și cu Priscila. În localitatea Chencrea, Pavel s-a tuns, respectând astfel un jurământ pe care îl făcuse.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Paul a rămas încă multe zile acolo. După ce și-a luat rămas bun de la frați, s-a îmbarcat spre Siria împreună cu Príscila și Ácvila. La Cancréea și-a tuns părul, pentru că făcuse un vot.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Pavel a rămas cu fraţii din Corint o bună bucată de vreme, apoi şi-a luat rămas bun de la ei şi s-a îmbarcat să meargă în Siria, iar cu el au venit şi Priscila şi Acvila. Pavel îşi tunsese capul, în Kenchrea, din cauza unei juruinţe făcute mai dinainte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruință.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 18:18
17 Mawu Ofanana  

Cel care este Nazireu, La ușa de la cortul Meu, Să-și radă părul capului, Cari închinat e, Domnului. Părul să fie-apoi luat Și pus pe focul ațâțat Sub jertfa dată cu menire De jertfă pentru ispășire.


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le în acest fel: „Când un bărbat sau o femeie, O hotărâre, au să ieie, Prin care vor ca să se știe Că despărțiți doresc să fie De ceilalți, căci așa au vrut Și-o juruință au făcut – De Nazireat – ca să se-nchine Lui Dumnezeu, se vor abține


Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.


A dat drumul poporului Și-a mers pe vârful muntelui, În liniște, de s-a rugat.


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!


El străbătut-a Siria, Urmând apoi Cilicia, Cuvântul propovăduind, Bisericile întărind.


Pe un Iudeu, cari s-a numit Acuila. Omul se trăgea Din Pont; nevasta-i se numea Priscila. Ei au părăsit Italia și au venit În acel loc, când au plecat Iudeii care s-au aflat La Roma, căci a poruncit Claudiu, ca toți – negreșit – Să plece. La acești iudei, Pavel veni. Pentru că ei,


Vorbea deci, după al său crez, În sinagogă, cu-ndrăzneală Și-ncredere, fără sfială. El, auzit fu, de Acuila Și de soția sa, Priscila; Cei doi, îndată, l-au luat La ei și-apoi i-au arătat, Mai bine, Calea Domnului.


Când au văzut dorința lui, Ca în Ahaia, imediat, Să plece, l-au îmbărbătat Frații, fiind pe placul lor, Și-ndată, ucenicilor, Le-au scris ca să-l primească bine, Pe-acela care, la ei, vine. Când a ajuns, a ajutat, Prin harul care i-a fost dat, De Dumnezeu, pe toți acei Care-au crezut, căci pe Iudei,


Deci, tu să faci cum îți vom spune. Avem, aici, patru bărbați; De-o juruință, sunt legați.


Ia-i și cu ei, te curățește Și, pentru ei, te cheltuiește Să-și radă capul. Imediat, Că nu-i nimic adevărat – Din toate câte-au auzit Că despre tine s-au zvonit – Vedea-vor toți. De-asemenea, În felu-acesta, vor vedea Că umbli după rânduială Și ții Legea, fără-ndoială.


În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici,


„Pe Fivi, sora noastră, care, Rang de diaconiță, are În Chencrea-n Biserica noastră, O las, acum, în grija voastră.


Eu, cu Iudeii, am știut, Iudeu ca să mă fi făcut. Cu toți cei care sunt sub Lege, Am fost la fel – se înțelege – Deci, ca și cum, la rândul meu, Sub Lege, aș fi fost și eu. (Măcar că eu nu sunt sub Lege.) Făcând așa, se înțelege, Că am putut să-i dobândesc Pe-aceia care se găsesc, Sub astă Lege. Am vorbit


Spre Siria, m-am îndreptat Și-apoi, în urmă, am plecat Către-al Ciliciei ținut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa