15 Dar dacă ne-nțelegeri sânt În ce privește vreun cuvânt Sau nume, din a voastră Lege, Nu-i treaba mea a le-nțelege. Peste acestea, nu-ncercați Judecător, să mă luați!”
15 dar pentru că este vorba despre o neînțelegere cu privire la un cuvânt, niște nume sau Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător în astfel de lucruri”.
15 Dar, dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
Când a văzut că nu mai poate Să-i liniștească, și că toate Eforturile întreprinse De el, de gloată-au fost respinse, Pilat, apă-ntr-un vas, a pus Și-a spălat mâinile și-a spus: „Acum, eu sunt nevinovat Și n-am să pot fi acuzat, De sângele neprihănit, Al Celui care, răstignit, Cereți să fie. Treaba voastră!”
Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”
Pilat le-a zis: „Atunci, luați-L Și-n Legea voastră, judecați-L!” „Pe nimenea, noi nu putem, Să omorâm! Opriți suntem, De Legea noastră!” – ei au spus.
Plângându-se-mpotriva lui, În fața dregătorului: „Omul, pe care l-am adus, Ațâță lumea, căci i-a pus, Pe oameni, ca să se închine, Lui Dumnezeu. Dar nu e bine Așa cum el i-a îndemnat, Căci felu-acesta de-nvățat E împotriva Legii noastre. Vrem sfatul înălțimii voastre!”
În felu-acesta, am aflat, Cum că se face vinovat De niște lucruri ce-au privit Doar Legea lor. Eu n-am găsit Nimic, nici o nelegiuire, La el, și nici nu am vreo știre Că, ceva rău, a săvârșit, Vrednic să fie pedepsit Cu moarte sau cu lanțuri. Eu
Acum, de mă găsești, pe mine, Că am făcut vreo nedreptate – Sau vreo nelegiuire poate – Cari vrednice se dovedesc, De moarte, n-am să mă feresc. Dar dacă nu-i adevărat Nimic din ceea ce-ai aflat Din pâra lor, drept, tu nu ai, În ale lor mâini, să mă dai. De-aceea, cer ca, ne-apărat, De Cezar, să fiu judecat.”
De la religie-am văzut, Că ne-nțelegeri au avut Și-apoi, de la un oarecare Om ce-a murit, dar despre care, Pavel, că este viu, a spus – Numele lui era Iisus.
Să nu se țină de fantasme, Să termine cu-ale lor basme Și cu-nșirări, fără sfârșit, De neamuri, căci au zămislit Certuri – așa cum am văzut – Fără, în schimb, să fi făcut Ca prin credință, tot mereu, Ăst lucru al lui Dumnezeu, Să-nainteze, negreșit. Oameni-aceștia s-au vădit Că tot așa fac și acum, Înaintând pe-al vieții drum.
Află că plin e, de mândrie, Și că nimica bun nu știe. Ba chiar îmbolnăvit a fost, De certurile fără rost, De certurile de cuvinte, Care aduc, mereu, ‘nainte, Pizme și certuri, cleveteli, Precum și rele bănuieli,
Doresc de-asemeni, a-ți mai spune Că de-ntrebările nebune, De-a neamurilor înșirare, De toate certurile care Sunt doar la Lege privitoare – Și care-s nefolositoare Și-s în zadar – să te păzești Și, ne-ncetat, să te ferești.