Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 17:32 - Biblia în versuri 2014

32 Despre-nvierea morților, Zâmbiră batjocoritor, Iar unii au răspuns pe dată: „Despre aceasta, altădată, Să vii, și-atunci, o să-ncercăm, Cu-atenție, să te-ascultăm.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să-și bată joc, dar alții au zis: ‒ Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Când au auzit ei despre morți care învie, unii l-au ridiculizat, iar alții au zis: „Despre aceste lucruri te vom asculta cu altă ocazie.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Când au auzit ei de învierea din morți, unii îl luau în râs, alții ziceau: „Despre asta te vom asculta altă dată”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Când au auzit ei despre învierea din morţi au început să-şi bată joc, iar unii au zis: „Bine, despre asta te vom asculta şi altădată!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 17:32
23 Mawu Ofanana  

Aflând, Lot n-a mai zăbovit – Cu ginerii lui a vorbit, Zicându-le: „Sculați-vă! Fugiți iute! Salvați-vă! Cetatea fi-va nimicită! Pedeapsa i-a fost stabilită, De Domnul, pentru ce-a făcut!” Dar ei au râs – nu l-au crezut.


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Dar toți – parcă s-ar fi vorbit – Au început să se codească Și să se dezvinovățească. Primul a zis: „Am cumpărat, Azi, un ogor și, ne-apărat – Să-l văd – îmi e de trebuință! Mă iartă, mi-e cu neputință, La voi, să vin, cum am promis!”


Iisus era batjocorit, De a Lui paznici, și lovit.


Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat.


Ostașii Îl batjocoreau Și-oțet, să beie, Îi dădeau,


„Vai, disprețuitorilor! Uitați-vă! Mirați, priviți, La toate-acestea și, pieriți! Căci iată, după al Meu plac, În timpul vostru, am să fac, Pe față, o lucrare mare, Căreia nu-i veți da crezare, În nici un chip, dacă – cumva – V-ar povesti-o cineva.”


Cu marii filozofi, vorbea, Cari epicurieni erau, Precum și stoici. Mulți ziceau: „Palavragiul, ce voiește? Despre ce, oare, ne vorbește?” Iar alții, când l-au auzit Cum, pe Iisus, el L-a vestit, Au zis, de siguranță plini: „Vestește dumnezei străini.”


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Pavel, apoi, i-a părăsit,


Dar alții, batjocoritor, Ziceau și arătau spre ei: „Sunt plini de must oameni-acei! Nu-i auziți? Nu-i vedeți oare?”


Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”


De la religie-am văzut, Că ne-nțelegeri au avut Și-apoi, de la un oarecare Om ce-a murit, dar despre care, Pavel, că este viu, a spus – Numele lui era Iisus.


Credeți că Dumnezeu nu poate, Ca pe acei care morți sânt, Să îi ridice din mormânt?


Dar eu v-am propovăduit Doar pe Hristos Cel răstignit. Pentru Iudei, El se vădește Prilejul care-i poticnește, Iar pentru Neamuri, nebunie Se dovedește ca să fie.


„Dacă se propovăduiește Cum că Iisus Hristos trăiește – Căci a-nviat, din morți apoi – Cum zic dar, unii dintre voi, Că nu există – fraților – O înviere-a morților?


Pentru Hristos, acuma, iată, Cum că nebuni ajuns-am noi, Iar înțelepți, sunteți doar voi! Astfel, drept slabi, suntem priviți, În timp ce voi, tari, vă vădiți! Numai în cinste, sunteți voi, Și doar dispreț, căpătăm noi!


Pentru că El spune mereu: „La vremea potrivită, Eu, Necontenit, te-am ascultat Și-n urmă, Eu te-am ajutat, În ziua mântuiri-apoi. Luați dar, seama bine, voi, Că azi e ziua mântuirii Și, peste-ntreg cuprinsul firii, Acum e vremea potrivită, Cari trebuie-a fi folosită.”


Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.


La fel să facem dar, și noi: Din tabără ieșind apoi, Să fim alături Domnului Și să răbdăm ocara Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa