Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 17:23 - Biblia în versuri 2014

23 Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut“. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 În timp ce mă deplasam prin orașul vostru și mă uitam la ce vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar care avea pe el următoarea inscripție: «Unui Dumnezeu necunoscut». Discursul meu va fi tocmai despre acest Dumnezeu căruia vă închinați fără să îl cunoașteți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Căci străbătând cetatea și observând cu atenție monumentele voastre sacre, am găsit și un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Așadar, cel pe care îl cinstiți fără să-l cunoașteți, pe acesta vi-l vestesc.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 Mergeam prin cetate şi priveam locurile voastre de închinare şi am descoperit chiar şi un altar pe care era scris, Zeului necunoscut. Ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu astăzi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 17:23
19 Mawu Ofanana  

Domnul nu a lucrat la fel Cu toate neamurile care Sunt pe pământul Lui cel mare. Ele nu știu porunca Lui. Laudă dați-I, Domnului!


Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!


Numai din dragostea Mea mare, Față de Iacov – de cel care Îmi este rob – și pentru cel Care se cheamă Israel Și Mi-e ales, te-am căutat. Apoi, pe nume te-am chemat Și cu bunăvoință. Eu, Din ceruri, ți-am vorbit mereu, ‘Nainte de a fi putut Tu, ca să Mă fi cunoscut.


Geaba, să Mă cinstească vor, Înlocuind ce le-am dat lor – Învățătura Mea, de-atunci – Cu alte omenești porunci”.”


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând


„Când, singur, M-aș slăvi, vă zic, Că slava Mea n-ar fi nimic” – Spuse Iisus – „dar Tatăl Meu – Cărui, al vostru Dumnezeu Îi ziceți voi – El Mă slăvește.


Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Întrucât, lumea nu putea, Cu-nțelepciunea ce-o avea – Pe Dumnezeul cerului, În toată-nțelepciunea Lui – Să Îl cunoască, Dumnezeu A hotărât că nu e greu Ca să aducă mântuire, La credincioși, printr-o vestire A nebuniei crucii. Iată,


Chiar dacă-ar fi, după cum știți, Mai mulți, unii așa numiți Drept „dumnezei” și care sânt Fie în cer sau pe pământ (Și-ntradevăr, sunt mulți acei Care se cheamă „dumnezei”, Și totodată – pe pământ – Pe lângă ei, și mulți „domni” sânt),


Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.


Potrivnicul care, mereu, Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”, Vrea ca să fie înălțat Și peste tot ce-i arătat Vrednic a fi, de închinare. Din astă pricină, el are Să intre-n Templul Domnului, Ca să se-așeze-n locul Lui – Așa cum și-a dorit, mereu – Și să se dea, drept Dumnezeu.


A Celui care, Împărat, E, peste veșnicii, aflat, A Celui, de la început, Nemuritor și nevăzut, A Celui care e, mereu, Singurul nostru Dumnezeu, Să fie salva și, din plin, Cinste să aibă El! Amin.


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa