Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 16:9 - Biblia în versuri 2014

9 Pavel, pe când a adormit, O viziune a avut. Astfel, un om, el a văzut, Din Macedonia, om care Stătea în față-i, în picioare, Rugându-l: „Vino pe la noi, În Macedonia.” Apoi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 În timpul nopții, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stătea în picioare și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Acolo, noaptea, Pavel a avut o viziune supranaturală. A văzut un bărbat macedonean care stătea în picioare și îl ruga astfel: „Vino în Macedonia și ajută-ne!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 În timpul nopții, Paul a avut o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare și îl ruga: „Treci în Macedónia, ajută-ne!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un macedonean stătea în picioare şi îl ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 16:9
32 Mawu Ofanana  

Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui.


„Cam patru zile sunt” – a zis Corneliu – „de când mă aflam, În casa mea, și mă rugam. Să fi fost ceasu-al nouălea, Când am avut vedenia. Un om, atuncea, am văzut, În fața mea, că a șezut. Avea o haină lucitoare, Ce-l învelea pân’ la picioare.


Înțelegând că ne-a chemat Domnul, prilej am căutat, De-a merge-n Macedonia, Să ducem Evanghelia.


Și, la Filipi, am mers – cetate Care-i mai mare între toate Cetățile, cum am văzut, Aflate în acel ținut Macedonean; de-asemenea, Și colonie este ea, A Romei. În Filipi, am stat


Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau


Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,


El l-a trimis, pe Timotei Și pe Erast, să meargă ei ‘Nainte-n Macedonia, El rămânând în Asia,


Cetatea fost-a tulburată. Au năvălit toți, într-un gând, În teatru, după ei târând, Pe doi Macedoneni – cei care Mergeau cu Pavel, în lucrare. Gaiu și Aristarh erau Aceia care-l însoțeau Pe Pavel; ei au fost aduși La teatru și, în față, puși.


Pavel, după ce a-ncetat Zarva aceea, i-a chemat Pe ucenici și le-a vorbit. Cu sfaturi, el i-a întărit, Iar când sfârșit-a, și-a luat Un bun rămas și a plecat, În Macedonia. Aici,


Unde, trei luni, a petrecut. Apoi, spre Siria, a vrut Să plece, dar de veste-a prins, Cum că Iudeii i-au întins Curse. Atuncea, s-a gândit, Că este mult mai potrivit, Să vină-n Macedonia.


Într-o corabie-am urcat, Care avea de navigat Spre coasta Asiei. Cu noi, Veni și Aristarh apoi – Macedonean era, de fel, Și, la Tesalonic, sta el.


Pentru că Iope se găsea Aproape – lângă Lidia – Toți ucenicii s-au gândit, Atuncea când au auzit Că Petru-acolo se găsește, Ca iute să îi dea de veste, De ceea ce s-a întâmplat. Grabnic, doi oameni au plecat, La el, ca să îl roage-apoi: „Nu pregeta, să vii la noi!”


Precum că toți ai noștri frați, Din Macedonia – pe care I-au susținut, cu mic cu mare, Cei din Ahaia – au găsit, Că este foarte potrivit, Ca să le dea ajutorare, Săracilor pe care-i are Ierusalimul, printre sfinți.


Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.


Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.


Vă spun dar, spre știința voastră, Căci chiar după venirea noastră În Macedonia, n-am stat, Și-odihnă, nu a căpătat Al nostru trup – lupte afară, Iar înăuntru, temeri, iară.


„Iată, dorim, acum, dragi frați, Ca voi, cu toții, să aflați Știri, despre harul minunat, Pe care Dumnezeu l-a dat, Peste Biserici, câte sânt, Pe-al Macedoniei pământ.


Știu că aveți bunăvoință, Pentru că ea îmi dă putință, Ca-n Macedonia, apoi, Să mă pot lăuda, cu voi, Că, în Ahaia, negreșit, Totul, de-un an, este sfârșit. Iar râvna voastră, am aflat, Cum că, pe mulți, i-a-mbărbătat.


Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”


Să îi iubiți, cu-adevărat, Pe frații care s-au aflat, În Macedonia. Dar eu Vă-ndemn ca să sporiți, mereu, În dragostea ce-o arătați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa