Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 16:35 - Biblia în versuri 2014

35 Când au venit ai zilei zori, Trimis-au – marii dregători – Pe-ai lor slujbași, care purtau Nuiele și cari se chemau „Lictori”, grecește. Ei s-au dus Și, temnicerului, i-au spus: „Lasă-i, pe oamenii acei, Să plece!” El s-a dus la ei,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Când s-a făcut ziuă, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună gardianului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Când s-a făcut ziuă, guvernatorii orașului i-au trimis pe cei care executau și transmiteau ordinele lor, ca să spună șefului închisorii: „Eliberează-i pe acei oameni!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberați-i pe oamenii aceia!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictorii cu porunca: „Eliberează-i pe oamenii aceia!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 16:35
9 Mawu Ofanana  

Omul – chiar în a sa mânie – Laude-Ți dă când, cu urgie, Tu Te învăluiești. Mereu,


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


În sinagogi, când veți fi duși Și-n fața stăpânirii puși, Nu vă gândiți la ce puteți, În apărare, să spuneți,


I-a așezat, apoi, la masă, Și, bucurie, au avut, Pentru că-n Domnul, au crezut.


Și-a zis, lui Pavel, imediat, Ce ordine, a căpătat: „Iată că liberi, voi sunteți! Plecați în pace, unde vreți, Căci dregătorii v-au iertat Și, libertatea, v-au redat.”


Cei ce purtau nuiele-au dus, Aceste vorbe, și le-au spus, Îndată, dregătorilor. Când auziră spusa lor, Aceștia s-au înspăimântat Aflând că au întemnițat


Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu.


Cuvintele i-au auzit, Întreg Soborul a sfârșit Prin a îl asculta. Apoi, Pe-apostoli i-au chemat ‘napoi; Să-i bată cu nuiele-au pus, Iar după ce-n al lui Iisus Nume, opritu-i-au să-nvețe, Norodul și să dea povețe, I-au slobozit. Ei au plecat,


Spre preoți, Iosua s-a dus: „Ieșiți afară!” – el le-a spus,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa