Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 16:25 - Biblia în versuri 2014

25 Pavel și Sila se rugau, La miezul nopții, și-nălțau Cântări de slavă, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu. Cei care-nchiși, cu ei, erau, În liniște, îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Pe la mijlocul nopții, Pavel și Sila se rugau și Îl lăudau pe Dumnezeu cântând, în timp ce toți ceilalți deținuți îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Către miezul nopții, Paul și Síla se rugau și cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

25 La miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îi cântau laude lui Dumnezeu, iar ceilalţi întemniţaţi îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 16:25
38 Mawu Ofanana  

Dar nu zic: „Al meu Ziditor Unde-i? Unde e Dumnezeu, Cari ne insuflă, tot mereu – Noaptea – cântări de veselie?


Noaptea, îmi amintesc de ele Și de al Tău Nume ceresc, Iar a Ta Lege o păzesc.


În miez de noapte mă trezesc Și laude Îți dăruiesc, Căci ai lucrat după dreptate, În pricinile judecate.


Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.


Iată, în orice vreme, eu Binecuvânt pe Dumnezeu. Lauda Lui, loc, va avea Întotdeauna-n gura mea.


Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Eu, pentru mulți, acum pot spune Că am ajuns ca o minune, Dar Tu Te-arăți – fără-ncetare – A fi scăparea mea cea tare.


Când în necaz mă aflu eu, Iute mă-ndrept spre Domnul meu. Întinse, mâinile mi-au stat, Întreaga noapte, ne-ncetat. Sufletul meu, plin de durere, Nu mai vrea nici o mângâiere.


Mă gândesc noaptea, la acele Care sunt cântecele mele. Cuget în inimă mereu. Pe gânduri cade duhul meu Și-nspăimântat mă-ntreb apoi:


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


Voi însă, ca la sărbătoare, O să cântați și-o să vă fie Sufletul plin de veselie, Precum e cel ce s-a vădit, De cânt de flaut, însoțit, Mergând spre muntele pe care Al nostru Dumnezeu îl are, Mergând voios către Acel Cari Stâncă-i pentru Israel.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați.


Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânii roabei au știut, Că un câștig le-a dispărut. De-aceea, ei au alergat, Pe Pavel, de l-au înhățat – Și-apoi, pe Sila – și i-au dus Până-n piață, și i-au pus, În mâinile fruntașilor.


La casa temnicerului, Ei merseră, în acel ceas De noapte, unde-au și rămas. Chiar temnicerul a spălat Ale lor răni, și, botezat, A fost și el, și-ntreaga-i casă.


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.


Ba mai mult, am găsit cu cale, Că-i bine să ne bucurăm, Chiar și atunci când înfruntăm Necazurile, căci noi știm Că, prin acestea, dobândim, Răbdarea cea de trebuință,


Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”


Cu psalmi, să învățați apoi, Ca să vorbiți voi, între voi; Cântări de laudă, să știți – În vorbe – ca să folosiți. Cântări duhovnicești cântați Și laude să-I înălțați – Din inimă – lui Dumnezeu.


Și chiar dacă, într-un târziu, Va trebui ca eu să fiu Turnat – precum e o măsură De jertfă, pentru băutură – Pe jertfa și pe slujba voastră, Ce-o faceți, în credința noastră, Să știți că-s fericit apoi, Și că mă bucur, pentru voi.


În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,


E cineva în suferință? El să se roage cu credință! E cineva care se-adună, Cu voi, având inimă bună? Cântări de laudă, mereu, Să-I cânte el, lui Dumnezeu!


Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa