Fapte 16:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Între femeile acele – Fusese una, anumită. Ea, Lidia, a fost numită – Din Tiatira se trăgea. Femeia se-ndeletnicea Doar cu a purpurei vânzare. Era foarte ascultătoare Și teamă a avut, mereu, Față de Domnul Dumnezeu. Inima, Domnul i-a deschis, Să ia aminte la ce-a zis Pavel, femeilor. Îndată,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ O anumită femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu, asculta și ea. Domnul i-a deschis inima ca să urmărească cu atenție cele spuse de Pavel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Una dintre ele era o femeie cu reverență față de Dumnezeu. Ea se numea Lidia și provenea din orașul Tiatira, unde vindea haine de purpură. În timp ce asculta, Stăpânul Isus a făcut-o să înțeleagă mesajul lui Pavel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ O femeie cu numele Lídia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatíra, adoratoare a lui Dumnezeu, ne asculta. Acesteia, Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenție cele spuse de Paul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ O femeie, pe nume Lidia, vânzătoare de purpură, o temătoare de Dumnezeu din cetatea Tiatira, i-a ascultat, iar Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Fapte 16:14 Mawu Ofanana

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Кынтаря кынтэрилор 5:4

Atuncea când am văzut eu Că la zăvor, iubitul meu Și-a vârât mâna, înadins, O milă mare m-a cuprins.

Isaia 50:5

Urechea Mea, de Dumnezeu, A fost deschisă și-atunci Eu Nu M-am împotrivit apoi, Și nici nu M-am tras înapoi,

Luca 24:45

El le-a deschis mintea, să-nceapă, Scripturile, să le priceapă.

Ioan 12:20

Acolo-au fost niște Greci care, La praznicul acela mare, Ce la Ierusalim se ține, Obișnuiau să se închine.

Fapte 10:2

Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.

Fapte 11:21

Prin multe locuri, au umblat Și, peste tot, neîncetat, Al Domnului braț i-a-nsoțit. În număr mare, au venit Oameni, care i-au ascultat. Încrezători, s-au arătat, În vorba lor, în ce-au văzut, Și-apoi, în Domnul, au crezut.

Fapte 13:43

Când adunarea s-a sfârșit, Să plece, lumea s-a zorit. Barnaba și Pavel, apoi, S-au dus și ei. După cei doi, Porniră-ndată mulți Iudei Și prozeliți. Atuncea, ei, Cu dragoste, i-au îndemnat Să stăruiască, ne-ncetat, Cu toți, în harul Domnului.

Fapte 13:50

Iudei-atunci s-au mâniat Și, grabnic, au întărâtat Pe toți fruntașii, din cetate; De-asemeni, fură-ntărâtate Femeile cucernice, Cu vază, și puternice. Astfel, cu toții au stârnit Prigoana, și i-au izgonit, Iute, din ale lor hotare Pe Pavel și Barnaba, care

Fapte 16:40

Cetatea lor. Ei au intrat – Din temniță când au ieșit – La Lidia, unde-au vorbit Cu frații și i-au mângâiat, Și-abia în urmă, au plecat.

Fapte 18:7

Când, de acolo, a plecat, La Iust, în casă, a intrat. Omul acela se temea, De Dumnezeu; el locuia Chiar lângă sinagogă. Dar,

Fapte 8:27

Filip, pe dată, s-a sculat – Cum i s-a spus – și a plecat. Pe drum, un famen, a găsit – Un Etiopian – venit De la Ierusalim, căci el Fusese în orașu-acel, Să se închine, precum cere Al său crez. El avea putere, La-mpărăteasa ce domnea, Atunci, în Etiopia, Care, Candace, s-a numit.

Romani 9:16

Deci, nu atârnă – vedeți bine – De cel ce vrea și nici de cine Aleargă, ci de Dumnezeu Cari va avea milă mereu.

Filipeni 2:13

Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.

Revelația 1:11

Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,

Revelația 3:20

Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.

Revelația 3:7

Scrie-i la îngerul pe care, În Filadelfia, îl are Biserica, în frunte pus: „Iată ce a avut de spus, Cel Sfânt și Cel Adevărat, Cel care ține, ne-ncetat, Cheia lui David, Cel ce-nchide Și nimeni nu poate deschide, Acela care a deschis Și nimenea n-a mai închis: