Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 15:29 - Biblia în versuri 2014

29 Deci voi, mereu, să vă feriți De lucrurile pângărite, Cari, idolilor, sunt jertfite, De-ale curviilor păcate, De dobitoace sugrumate, De sânge. Dacă vă păziți De-aceste lucruri, voi să știți Că va fi bine tuturor. Fiți sănătoși dar, fraților.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face! Fiți sănătoși!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Astfel, decizia noastră se referă la interdicție pentru următoarele lucruri: consumul cărnii închinate idolilor, al sângelui ca aliment și al animalelor sugrumate. Nu (vă) este permis nici adulterul. Pentru voi este bine și suficient să respectați aceste reguli. Salutări.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 15:29
20 Mawu Ofanana  

Carnea numai, cu viața sa – Deci sângele – îl veți lăsa! Să nu cumva să îl mâncați,


Pentru că viața trupului, Aflată e-n sângele lui.” De-aceea-am zis, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Cu nici un chip, să nu mâncați, Sângele trupului. Aflați Că este viața trupului, Ascunsă în sângele lui. Cel ce, cu sânge, s-a hrănit, Are să fie nimicit!


Un altul, către-nvățător, A spus: „Doamne, la rândul meu, Doresc să Te urmez și eu, Dar vreau, întâi, de la ai mei, Să-mi iau rămas bun.” „Toți acei


Eu cred că-i bine a le scrie, Despre ce trebuie să știe, Și-anume, ca să se ferească De pângărirea idolească, De-ale curviilor păcate, De sânge, vite sugrumate.


Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,


Acum, cu cei care-au crezut – Din Neamuri – iată ce-am făcut: Le-am scris că trebuie ferit De ceea ce a fost jertfit La idoli și ca nu cumva, Sânge, s-atingă cineva, Sau dobitoace sugrumate. Apoi, după aceste toate, Le-am scris că trebuie să știe Să se ferească de curvie.”


Aflat-am, de la un Iudeu, Cum că Iudeii îl pândesc, Să îl omoare. Mă grăbesc, De-aceea, mare dregător, Să ți-l trimit, iar tuturor Celor cari l-au învinuit, Le-am spus că este potrivit, Să-ți spună ție, ce doresc, De ce îl învinovățesc. Eu îți transmit, preaînălțate, În încheiere, sănătate!”


Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Doar sângele, să nu-l mâncați, Ci pe pământ, să îl vărsați.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Deci copilașilor, vegheați! De idoli, să vă depărtați, Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa