Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 15:20 - Biblia în versuri 2014

20 Eu cred că-i bine a le scrie, Despre ce trebuie să știe, Și-anume, ca să se ferească De pângărirea idolească, De-ale curviilor păcate, De sânge, vite sugrumate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de preacurvie, de animale sugrumate și de sânge.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 ci să scriem o decizie în care să precizăm că le sunt interzise următoarele lucruri: consumarea cărnii de animale care fuseseră inițial oferite zeilor, practicarea imoralității sexuale, mâncarea animalelor sugrumate și folosirea sângelui ca aliment.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 15:20
47 Mawu Ofanana  

Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!


Carnea numai, cu viața sa – Deci sângele – îl veți lăsa! Să nu cumva să îl mâncați,


Să nu cumva să îndrăzniți, Ca dumnezei să zămisliți – Din aur și argint – și-apoi, Să-i puneți lângă Mine, voi! Deci, voi – care sunteți ai Mei – Nu făuriți alți dumnezei!”


Spune-le dar: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis în ăst fel: „Voi mâncați Carnea cu sânge. Ridicați Ochii la ai voști’ idoli. Voi Știți să vărsați sânge apoi. Iar după tot ce săvârșiți, Vreți, țara, să o stăpâniți?


„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


Dar cel care a fost chemat Drept Daniel, a cugetat Că nu voiește-a se spurca Și nu e bine a mânca El, din alesele bucate Cari de-mpărat îi erau date. El n-a voit, de-asemenea, Din vinu-mpărătesc să bea. De-aceea, pe acela care Fusese pus drept cel mai mare Peste cei cari sunt slujitori Cu rang de fameni-dregători, El l-a rugat să îl scutească Și astfel să nu îl silească În nici un fel, de a mânca, Făcându-l de a se spurca.


Permis nu-i este omului, Să își atingă ruda lui Care, de sânge, e vădită, Voind a-i fi descoperită Rușinea, goliciunea. Eu Sunt Domnul și voi fi, mereu!


Nimic – cu sânge – nu mâncați; Nici să ghiciți, nu încercați Voi, după vârcolaci, nicicând; Nici după nori, pe cer, umblând.


Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”


Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.


Deci voi, mereu, să vă feriți De lucrurile pângărite, Cari, idolilor, sunt jertfite, De-ale curviilor păcate, De dobitoace sugrumate, De sânge. Dacă vă păziți De-aceste lucruri, voi să știți Că va fi bine tuturor. Fiți sănătoși dar, fraților.”


Acum, cu cei care-au crezut – Din Neamuri – iată ce-am făcut: Le-am scris că trebuie ferit De ceea ce a fost jertfit La idoli și ca nu cumva, Sânge, s-atingă cineva, Sau dobitoace sugrumate. Apoi, după aceste toate, Le-am scris că trebuie să știe Să se ferească de curvie.”


Când vă scriam, eu m-am gândit Să n-aveți legătură dar, Cu oamenii care – măcar Că își zic „frați” – se dovedesc Că sunt curvari, sau lăcomesc La bani, sau sunt închinători La idoli, ori defăimători, Sau hrăpăreți, ori pot să fie Cuprinși de patimi de beție. Cu oamenii acești, dragi frați, Nu trebuie nici să mâncați.


Mâncărurile s-au făcut Doar pentru pântec, și-i știut Că pântecul – la fiecare – Este făcut pentru mâncare. Acestea toate sunt vădite Că au să fie nimicite, De către Dumnezeu. Se știe, Că trupul nu-i pentru curvie, Ci, pentru Domnul, este el, Iar Domnu-i pentru trup, astfel.


Deci, fiecare, vreau să știe, Să se ferească de curvie; Un alt păcat de-i săvârșit, Nu este-n trup înfăptuit. Însă, acela ce curvește, Să știe că păcătuiește Chiar împotriva trupului, Adică împotriva lui.


Nu știți căci cei ce se vădesc A fi nedrepți, nu moștenesc Împărăția cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are? De-aceea, zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați Voi singuri, în astă privință. Pentru că nu e cu putință Ca cineva, dintre cei cari Se dovedesc a fi curvari, Sau cineva dintre cei care Le-aduc, la idoli, închinare, Sau cei care sunt preacurvari, Ori sodomiți, sau acei cari Malahi se dovedesc să fie,


Doresc, totuși, ca să se știe, Că doar din pricini de curvie – Ca să nu cadă în păcat – Să aibă oricare bărbat, Nevasta lui. De-asemenea, Orice femeia va avea, Bărbatul ei dar, negreșit.


„În ce privește – fraților – Lucrul jertfit idolilor, Nu sunteți voi, în neștiință, Căci vă știu, plini de cunoștință. Dar cunoștința, îngâmfare Aduce, pentru fiecare. Numai iubirea se vădește, Că-i singura care zidește.


Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”


Mai trebuie să știți apoi, Ce fapte au să însoțească Această fire, pământească: Curvia și cu preacurvia, Vine la rând necurăția, Urmată și de desfrânare,


Iată ce sfat, vă mai dau eu: Curviile, necurăția Și, totodată, lăcomia După avere, să dispară! De-acuma, dați-le afară, Și arătați a fi cuminți, Cum se cuvine unor sfinți.


Doar sângele, să nu-l mâncați, Ci pe pământ, să îl vărsați.


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


Doar sângele să nu-l mâncați, Ci, pe pământ, să îl vărsați.”


Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,


Sfințirea noastră, cum v-am spus, Dorită e, de Dumnezeu. Deci căutați ca tot mereu, Să stați departe, de curvie.


Vegheați, necontenit, voi dar, Să nu se afle vreun curvar, Sau om de lume, printre voi, Precum a fost Esau apoi, Cari, pe-o mâncare, și-a vândut Dreptul de fiu întâi născut.


Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.


Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.


În mâini, o carte, el avea, Pe cari, deschisă, o ținea. A pus piciorul drept, pe mare, Iar stângul, pe pământul tare.


Glasul pe cari l-am auzit Din ceruri, iarăși mi-a vorbit: „Du-te și ia cartea pe care Îngeru-n mâna sa, o are – Cel care în picioare-a stat, Pe mare, cât și pe uscat!”


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.


Toți cei pe care i-au lovit Urgiile – și n-au pierit – N-au vrut ca să se pocăiască, Dorind – mai bine – să trăiască, În faptele mâniei lor, Dând închinare dracilor Și idolilor lor, lucrați În aur, în argint turnați, Făcuți din piatră ori aramă, Sau lemn și cari – de bună seamă – Nu văd, nici nu aud nimic Și nu se mișcă, nici un pic.


Asupra prăzii, de îndat’, Cu toți-apoi s-au aruncat. Au adunat viței și boi, Precum și foarte multe oi Pe care le-au înjunghiat Jos – pe pământ – și le-au mâncat Cu tot cu sânge, negreșit.


Mai mulți, la Saul, au fugit, În grabă, și l-au înștiințat De tot ceea ce s-a-ntâmplat: „Iată, poporul tău greșește, Acuma, și păcătuiește Față de Dumnezeu, căci iată, Cu sânge, carnea e mâncată!” Saul a zis: „Vă dau de știre Că faceți o nelegiuire. O piatră mare să luați Și-aicea să o așezați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa