Fapte 15:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Să Îl urmeze, pas cu pas – Toți oamenii ce-au mai rămas – Pe Domnul, iar alături lor, Să fie a Neamurilor Mulțime, peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu;

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, precum și toate națiunile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri’

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Voi proceda astfel pentru ca ceilalți oameni care nu sunt evrei și care totuși Îmi aparțin, să Mă caute! –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Pentru ca să-l caute pe Domnul cei care vor rămâne dintre oameni și toate națiunile asupra cărora este invocat numele meu, zice Domnul care face

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁷ ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele Meu, zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu»,

Fapte 15:17 Mawu Ofanana

Geneza 22:18

Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.

Geneza 48:16

Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!”

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

Isaia 11:10

La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.

Isaia 43:7

Pe-aceia cari, Numele Meu Îl poartă, să-i aduci, căci Eu Sunt Cel care i-am întocmit Și spre-a Mea slavă i-am menit. Adă-i pe cei ce i-am făcut Așa după cum Eu am vrut.”

Isaia 63:19

Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”

Isaia 65:1

„Gata ca să răspund eram Și să M-arăt, Mă pregăteam, Celor cari nu M-au întrebat Și care nu M-au căutat. „Iată-Mă! Iată-Mă!” – spuneam, Mergând ‘naintea unui neam Cari nu știa cine sunt Eu Și nu chema Numele Meu.

Ieremia 14:9

De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Daniel 4:35

Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.

Daniel 9:19

Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Nu zăbovi! Lucrează bine, Din dragoste doar, pentru Tine! Căci al Tău Nume e chemat Peste cetate, ne-ncetat, Și peste-al Tău popor, mereu!”

Osea 2:23

Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”

Ioel 2:32

În acea zi a Domnului, Acela cari, Numele Lui, Are să-L cheme – negreșit – Acela fi-va mântuit.” Pe muntele Sionului, E mântuirea Domnului. În acel loc, noi o găsim, Aflată la Ierusalim – Așa după cum, negreșit, Chiar Domnul a făgăduit – Și printre cei rămași, pe care, El însuși, să îi cheme, are.

Amos 9:12

Stăpân pe rămășița care Neamul Edomului o are Și peste cei care, mereu, Este chemat Numele Meu, Are ca să ajungă el, Căci astfel a vorbit Acel Care o să Se îngrijească, Aceste lucruri să-mplinească.”

Miheia 5:7

În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 24:23

Balaam, apoi, iar a vorbit Și iată ce a prorocit: „Vai! Cine poate să trăiască, Atunci când are să-mplinească, Aceste lucruri, Dumnezeu?

Numeri 6:27

Veți pune, peste fiecare Copil născut în Israel, Numele Meu, în acest fel. Atunci, Eu vă voi asculta Și vă voi binecuvânta.”

Deuteronom 28:10

Popoarele se vor uita Și vor vedea că veți purta Numele Domnului și-apoi, Au să se teamă-atunci, de voi.

Iacov 2:7

Nu ei batjocoresc, în lume, Acum, frumosul vostru nume?