Fapte 14:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ După venirea lor, pe dată, Biserica fu adunată, Și-n urmă, ei au povestit, Tot ceea ce a-nfăptuit Domnul, prin ei, când – la credință – El a găsit de cuviință, Ca și pe Neamuri, să le cheme.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Când au ajuns, au adunat biserica și le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum deschisese El neevreilor ușa credinței.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ După revenirea lor, au convocat o adunare a comunității creștinilor, în cadrul căreia au relatat tot ce realizase Dumnezeu prin intermediul lor și cum a facilitat El credința celorlalte națiuni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea și au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum le-a deschis și păgânilor poarta credinței.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁷ Iar când au ajuns, au adunat Biserica şi le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis uşa credinţei şi pentru neamuri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței.

Fapte 14:27 Mawu Ofanana

Ioan 9:10

„Dar ochii, cum ți s-au deschis?”, Cu toți-atunci l-au întrebat.

Fapte 11:18

Când aste lucruri auziră, Încet, cu toți se potoliră, Iar, în final, ei L-au slăvit, Pe Domnul: „El a dăruit, Și Neamurilor, pocăință” – Au zis apoi. „Le dă putință, La toți dar, să se pocăiască Și astfel, viață, să primească.”

Fapte 15:12

Nimeni, nimic, nu a mai spus, Ci-ntreaga adunare-a stat, Tăcută, și i-au ascultat Pe Pavel și Barnaba, cari Au povestit ce minuni mari, Domnul, mereu, a săvârșit – Prin ei – pe unde-au poposit, De-atâtea ori, în calea lor, În mijlocul Neamurilor.

Romani 15:18

N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,

1 Corinteni 11:18

Am auzit – și rău îmi pare – Că dacă faceți adunare, Mereu, se iscă, mai apoi, Doar dezbinare, între voi. În parte, cred, cu-adevărat, Căci chiar așa s-a întâmplat,

1 Corinteni 14:23

Dacă Biserica-i aflată Toată-mpreună adunată, Și-n alte limbi, începeți voi Ca să vorbiți, cu toți apoi – Și dacă, întâmpla-se-va, Că o să intre cineva, Dintre necredincioși, sau cei Care n-au daruri – oare, ei Nu au să creadă, negreșit, Precum că ați înnebunit?

1 Corinteni 15:10

Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.

1 Corinteni 16:9

Căci s-a deschis o ușă mare Și largă, și sunt mulți cei care, Potrivnici, mi se dovedesc, Căci, împotrivă-mi, se unesc.

1 Corinteni 5:4

În Sfântul Nume-al lui Iisus Fiind cu toții adunați – Și voi și duhul meu, dragi frați, Doar prin acea putere mare, Pe cari, al nostru Domn o are –

2 Corinteni 2:12

Când, pentru Evanghelia care Domnul Iisus Hristos o are, La Troua-n urmă, am sosit, Cu toate că am dobândit O înlesnire – cum v-am zis – Și-o ușă-n Domnul s-a deschis,

Coloseni 4:3

Rugați-vă, de-asemeni, voi – Lui Dumnezeu – și pentru noi, Ca să deschidă Tatăl Sfânt, O ușă, pentru-al Său Cuvânt, Și să vestim, la fiecare, Taina pe cari Hristos o are Și pentru cari m-am pomenit, A fi, acum, înlănțuit.