Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 14:23 - Biblia în versuri 2014

23 Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Au desemnat prezbiteri în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i-au încredințat Domnului, în Care crezuseră.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Au desemnat prezbiteri în fiecare comunitate (locală) de creștini; iar după ce s-au rugat (pentru ei) și au postit, i-au lăsat în grija lui Isus în care crezuseră.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Ei le-au hirotonit prezbíteri în fiecare comunitate și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat Domnului în care crezuseră.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 Le-au pus prezbiteri în fiecare Biserică, punându-şi mâinile peste aceştia, şi i-au încredinţat cu rugăciune şi post, în mâna Domnului în care crezuseră.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 14:23
28 Mawu Ofanana  

Dar acest drac, să știți c-a fost Un soi, ce iese doar cu post, Cu rugăciuni, cu stăruință – Deci, trebuie s-aveți credință!”


Să vină. El a rânduit, Pe doișpe inși, ca să pornească La drum, să propovăduiască Învățătura Sa. Le-a dat


Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat.


Când botezatu-L-a Ioan Și până când a fost răpit, La cer – trebuie rânduit Unul, care să ne-nsoțească Și care să se dovedească A fi martor, al Domnului, Martor al învierii Lui.”


Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie


Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.


De-acolo, cu corabia, În Antiohia, apoi, Se reîntoarseră cei doi, De unde-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, Au fost, și ei, încredințați – Pentru lucrăi – de către frați.


Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!


Când, în Ierusalim, intrară, Apostoli-i întâmpinară, Prezbiterii, și-a mai venit Biserica. Ei le-au vorbit Despre tot ce s-a petrecut, Și despre ceea ce-a făcut – În orice loc – Domnul, prin ei.


Apostolii s-au întâlnit, Cu toți prezbiterii, la sfat Și, împreună-au căutat Să afle ce-ar fi de făcut.


Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit,


Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.


Bisericile l-au ales De-a ne-nsoți – bine-nțeles – În timp ce-o să se desfășoare Lucrarea pentru ajutoare, Pe care o s-o facem noi, Spre slava Domnului, și-apoi, Ca o dovadă-n fața voastră, Pentru bunăvoința noastră.


„Când mustri un bătrân, să știi, Lipsit de-asprime, ca să fii; Pentru greșeala arătată, Tu sfătuiește-l, ca pe-un tată. Pe tineri, când îi sfătuiești, Drept frați ai tăi, să-i socotești.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


Voiesc să iei dar, seama bine, Și tot ceea ce, de la mine, Neîncetat, ai auzit Atuncea când eu am vorbit Față de martori, să vestești Și tu apoi; deci, să vorbești Și altora cari se arată De-ncredere și, totodată, Se dovedesc a fi-n măsură Să dea la alți-nvățătură.


Să știi că-n Creta te-am lăsat Pentru că trebuie-așezat În rânduială – negreșit – Tot ce-a rămas de rânduit Și-apoi, prezbiteri, să așezi, Peste cetăți, și să veghezi, Neîncetat, ca împlinit Să fie tot ce-am poruncit.


E cineva bolnav, la voi? Chemați prezbiterii apoi, Ca să se roage, vă îndemn. Să-l ungă dar, cu untdelemn În Numele lui Dumnezeu Și să se roage, tot mereu,


„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


„Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.


„Prezbiterul, către acel, Pe care îl iubește el, Într-adevăr. Este numit Gaiu, acel om preaiubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa