Fapte 14:22 - Biblia în versuri 2014

²² Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² În acele localități au consolidat spiritual discipolii, încurajându-i să persevereze în ce privește credința. Apoi le-au mai precizat că pentru a intra în Regatul lui Dumnezeu, trebuie să suportăm multe necazuri.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Ei au întărit inimile discipolilor și i-au încurajat să rămână [statornici] în credință, [spunând]: „Trebuie să [trecem] prin multe necazuri, ca să intrăm în împărăția lui Dumnezeu”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² încurajând sufletele credincioşilor şi îndemnându-i să rămână în credinţă, căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Fapte 14:22 Mawu Ofanana

Isaia 35:3

„Vă întăriți voi, mâini slăbite, Care sunteți slăbănogite! Vă întăriți genunchi! Tari stați, Voi cei care vă clătinați!

Matei 10:38

Să înțelegeți vreau, că cine Nu își ia crucea ca să vină Pe urma Mea, va avea vină Și, lângă Mine, nu va sta.

Matei 16:24

Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că

Matei 19:24

De-asemenea, să mai aflați Că le va fi mult mai ușor, De a intra, cămilelor, Chiar prin urechea acului, Decât îi e bogatului Să intre-n cer, la Dumnezeu – Celor bogați, le va fi greu.”

Marcu 10:30

O să primească însutit Tot ceea ce a părăsit – Casă sau frați, mamă sau tată, Soață, surori, holdă bogată. De prigoniri vor fi-nsoțite Acestea, și sunt dăruite Chiar în acest veac, tuturor. Apoi, în veacul viitor, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viață veșnică.

Marcu 9:47

La fel, de al tău ochi te-mpinge, Făcându-te ca în păcat S-ajungi, îl scoate, imediat! Căci e mai bine – îți spun Eu – Ca să ajungi la Dumnezeu Și-apoi, în cerul Lui, să stai, Chiar dacă numai un ochi ai, Decât cu ambii ochi să cazi În al gheenei foc să arzi,

Luca 24:26

Din tot ce știți, din ce-ați văzut, Nu credeți că a trebuit, Hristosul să fi suferit Aceste lucruri, ca apoi, Să intre-n slava Sa-napoi?”

Ioan 15:18

„Urâți, atunci când o să fiți, De către lume, voi să știți Că Eu am fost – mai înainte – Urât, de ea. Să țineți minte:

Ioan 15:20

Să v-amintiți de vorba Mea: „Robul, nicicând, nu e mai mare Decât stăpânul”. Prin urmare, Dacă am fost Eu prigonit, La fel, și voi veți fi pățit; Dacă cuvântul Mi-l păzesc, Și pe al vostru-l împlinesc.

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Ioan 3:5

A zis Iisus – „la Dumnezeu – Îți spun – că în Împărăție, Intră doar cel care-o să fie, Din apă și din Duh, născut.

Fapte 11:23

Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Fapte 11:26

Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.

Fapte 11:29

Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.

Fapte 13:43

Când adunarea s-a sfârșit, Să plece, lumea s-a zorit. Barnaba și Pavel, apoi, S-au dus și ei. După cei doi, Porniră-ndată mulți Iudei Și prozeliți. Atuncea, ei, Cu dragoste, i-au îndemnat Să stăruiască, ne-ncetat, Cu toți, în harul Domnului.

Fapte 14:20

Dar, după cele întâmplate, Când ucenicii au venit, La al său trup, și-a revenit. De jos, îndată, s-a sculat Și, în cetate, a intrat. A doua zi, el a pornit Spre Derbe, fiind însoțit Și de Barnaba. Ei, aici,

Fapte 14:28

Apoi, destul de multă vreme, Cu ucenici-au petrecut, Acolo, în acel ținut.

Fapte 15:32

Apoi, Iuda și Sila, care Erau proroci, i-au întărit, Pe frați, prin ceea ce-au vorbit.

Fapte 15:41

El străbătut-a Siria, Urmând apoi Cilicia, Cuvântul propovăduind, Bisericile întărind.

Fapte 18:23

În Antiohia, a stat Puțină vreme, și-a luat, Apoi, din nou, la străbătut, Tot al Galatiei ținut, Precum și-al Frigiei, oprind Din loc în loc și întărind Pe ucenicii de acolo.

Fapte 6:7

Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

Fapte 9:16

Am să-i arăt, pentru-al Meu Nume, Ce trebuie-a-ndura, în lume.”

Romani 8:17

Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.

1 Corinteni 1:8

Să știți că El, pân’ la sfârșit, Vă întărește, negreșit, Ca fără vină să fiți voi, Când se va-ntoarce înapoi, Din slăvile cerești – de sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus.

Filipeni 1:29

Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,

Coloseni 1:23

Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.

1 Tesaloniceni 3:13

Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”

2 Timotei 1:8

Tu – Timotei – ia seama bine: Nicicând, să nu-ți fie rușine, De mărturia Domnului, Și nici de mine – cari, al Lui, Întemnițat sunt – ci, mereu, Stând întărit, în Dumnezeu, Cu Evanghelia, împreună, Să suferi orișice furtună.

2 Timotei 3:12

De altfel, toți cari, ne-ndoios, Vor, cu evlavie-n Hristos, Ca să trăiască – să se știe – Că prigoniți au ca să fie.

1 Petru 2:21

Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați.

1 Petru 5:10

Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.

1 Petru 5:9

Tari, în credință, voi să fiți, Ca lui să vă împotriviți, Știind că-n lume-ai voștri frați, La fel se află încercați, Trecând și ei, prin suferință, Ca voi, ca orișice ființă.

2 Petru 1:11

În acest chip de vă purtați, În adevăr, o să primiți Intrare, din belșug – să știți – În veșnica Împărăție – Care e gata ca să vie – A Domnului Hristos Iisus, Mântuitorul nost’, de sus.

Iuda 1:3

Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.

Revelația 1:9

Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.

Revelația 2:10

Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.