Fapte 14:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Măcar că Domnul, niciodat’, La drept vorbind, nu S-a lăsat Fără să facă mărturie: V-a făcut bine, cum se știe, Că a dat ploaie, după care V-a dat și vremuri roditoare, Și hrană – din belșug – v-a dat, Și bucurie v-a turnat, În inimi, de vi le-a umplut.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ cu toate că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană și umplându-vă inimile de bucurie“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ deși El v-a demonstrat că există și v-a făcut bine, dându-vă ploaie din cer și favorizând productivitatea agricolă la timpul optim. Tot El este Cel care v-a oferit hrană (din abundență) și v-a umplut inimile de bucurie!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ deși n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile [sale], dând ploi din ceruri și anotimpuri roditoare, săturând cu hrană și bucurie inimile voastre”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁷ deşi n-a încetat să dea mărturie, ci le-a făcut bine; v-a dat ploaie din cer şi vremuri rodnice cu belşug de hrană, umplându-vă inimile de bucurie.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.”

Fapte 14:17 Mawu Ofanana

1 Regi 18:1

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”

Neemia 9:25

Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.

Iov 36:31

Prin mijloacele Sale, toate, Să judece, să cerceteze Popoare și să-ndestuleze Cu hrană, omenirea toată.

Iov 37:6

Zice zăpezilor ce sânt În ceruri, „Mergeți pe pământ!” La fel și ploii îi va spune,

Iov 5:10

Și fără număr. Pe câmpie, El face, ploaia, ca să vie. El ne dă apă, pe pământ. Toate, prin voia Lui doar, sânt.

Psalmi 145:9

Bun e al nostru Dumnezeu Și pe-ale Lui lucrări, mereu, Le înconjoară cu-ndurare, Căci El e bun, cu fiecare.

Psalmi 4:7

Tu-mi dai mai multă bucurie Decât vreodată-au căpătat Ei, când știau că o să fie Rodul de grâu și vin, bogat.

Psalmi 52:1

Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.

Isaia 22:13

Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”

Isaia 40:21

Nu știți? Sau nu vi s-a făcut, De la-nceput, de cunoscut? Dar oare, nu ați auzit? Ori, niciodată, n-ați gândit Cum e pământu-ntemeiat?

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”

Езекиел 34:26

Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Levitic 26:4

Atunci, la vreme, vor veni Ploi ca pământul să rodească Și pomi-n câmp să înflorească, Să vă aducă rod bogat.

Matei 5:45

Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.

Luca 6:35

Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.

Fapte 14:18

Cu mare greu, ei au putut Să-mpiedice, acel popor, De-a le aduce jertfe, lor.

Fapte 17:26

Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,

Deuteronom 11:14

În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.

Deuteronom 28:12

Și-apoi, comoara Sa cea bună – Deci cerul – grijă, va avea, Să o deschidă, ca să dea Ploaie la vreme-n a ta țară, Să binecuvinteze, iară, Lucrul pe care l-ai făcut. La multe neamuri, cu-mprumut, Tu o să dai, dar n-ai să iei Nimic, de la oameni-acei.

1 Timotei 6:17

Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.