Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 13:36 - Biblia în versuri 2014

36 Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit și a fost înmormântat lângă părinții lui. Este evident că el a fost totuși afectat de descompunerea fizică.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Cât despre David, el a slujit după voia lui Dumnezeu în generaţia sa şi a murit, a fost aşezat lângă părinţii săi şi a cunoscut putrezirea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinții săi și a văzut putrezirea.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 13:36
33 Mawu Ofanana  

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!


Când zilele ce-s hărăzite – A fi, de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș Și-am să-ntăresc, prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela care îl duceai Și-l aduceai pe Israel. De-aceea, ție-atunci, astfel Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii, Peste-ai lui Israel copii.”


Când zilele ce-s hărăzite – A fi de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș, Să întăresc prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel.


David – cât fost-a împărat, În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.


Sătul de zile, fericit Și plin de slavă. Pe-al său tron, Venita-n urmă-i Solomon.


Când Roboam a adormit, A fost și el adăugit Părinților ce i-a avut. Al său mormânt a fost făcut Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Al său fiu, Abia numit, Pe a lui urmă a venit Și-n Iuda, fosta-nscăunat Unde-a domnit, ca împărat.


Timpul s-a scurs, iar la sfârșit, Când Iosafat a adormit, A fost și el adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în Iuda, a venit Ioram – al său fiu – și-a domnit.


Când Ozia a adormit, A fost și el adăugit Neamului său. L-au îngropat Într-un mormânt ce-a fost săpat, De-ai săi supuși, pe un ogor, Cari este-al împăraților Și folosea la-nmormântare, Căci ei au zis că „Lepră are”. Iotam – al său fiu – a venit În locul lui și a domnit.


Când a murit, l-au îngropat Chiar în cetatea cea pe care David, al său părinte-o are. În urma lui, s-a ridicat Al său fiu, Roboam chemat. El este cel care-a venit Și în al său loc a domnit.


Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,


Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


Pe veci, ei n-au ca să trăiască Și nici nu pot să nu zărească Mormântul care îi pândește.


Cel care cinci bani a primit, Repede foarte, i-a-nmulțit, Făcând negoț. A câștigat Alți cinci talanți. Cel ce-a luat


„Înlăturați piatra!” – a spus, Iudeilor prezenți, Iisus. „Dar, Doamne, patru zile sânt, De când e Lazăr, în mormânt” – Îi spuse Marta. „Domnul meu, E mort de mult, miroase greu.”


Fiind, apoi, înlăturat, În locu-i, David a venit, Despre cari a mărturisit Chiar Domnul: „Iată, am aflat Pe cineva, cu-adevărat, Pe gustul Meu, și știu că el Are să facă-n așa fel, Ca voia să Mi-o împlinească. David, el o să se numească, Și este al lui Iese fiu.”


Cât despre David, cum se știe, Să-mi fie dar îngăduit, Ca să vă spun că a murit Și că se află îngropat. Mormântul lui e așezat, Aici, la noi, în acest loc.


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.


Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,


Se poate spune, prin urmare, Precum că toți aceia care Au adormit dar, în Hristos, Pierduți se află, ne-ndoios.


Apoi, în urmă, au putut Să-L vadă cinci sute de frați, Din care, mulți, mai sunt aflați, Încă, în viață, negreșit, În timp ce uni-au adormit.


Dorim dar, fraților, ca voi Să n-aveți știre, despre cei Ce-au adormit – sărmani de ei – Să nu fiți prinși, de întristare, La fel ca și aceia care, Fără nădejde, s-au vădit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa