Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 13:27 - Biblia în versuri 2014

27 Căci cei de la Ierusalim, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Astfel, prin ceea ce-au făcut, Prin faptul că L-au osândit Chiar pe Iisus, au împlinit Cuvintele prorocilor, Care – știți bine, fraților – Că sunt citite, ne-ncetat, În sinagogă, la Sabat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Locuitorii Ierusalimului și liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeții din scrierile cărora se citește în fiecare zi de Sabat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor, nu l-au cunoscut şi l-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeţilor care sunt citite în fiecare sâmbătă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 13:27
25 Mawu Ofanana  

Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este.


Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu.


Iisus i-a zis: „Adevărat Îți spun, că nu va fi cântat Cocoșul, iar tu, până-n zori, Ai să te lepezi, de trei ori, De Mine, tuturor spunând, Că nu M-ai cunoscut, nicicând.”


După-mpăcarea cu Irod, Pilat chemat-a mult norod, Strânse pe preoții cei mari, Precum și pe-ai lor cărturari, Și-a zis, privindu-L pe Iisus:


Dar preoții L-au osândit, Dându-L să fie răstignit.


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!


Iisus, cuvântul, Și-a urmat: „Abia când Îl veți fi-nălțat, Pe Fiul omului, afla-veți Că „Eu sunt”; doar atunci, ști-veți Cum că nimic, nu-nfăptuiesc Eu, de la Mine, ci vorbesc, Doar precum Tatăl M-a-nvățat.


Căci Moise, din vechime, are Oameni ai săi, și-n fiecare Sabat, îl propovăduiesc, În sinagogi, când îl citesc.


I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.


Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.


„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.


Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.


Însă, acel întreg popor, La minte, s-a vădit greoi Și, până astăzi – pân’ la noi – Când se citește un fragment, Aflat în Vechiul Testament, Acea maramă, arătată, Rămâne tot neridicată, Pentru că ea, doar în Hristos, E-nlăturată, ne-ndoios.


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa