Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 13:22 - Biblia în versuri 2014

22 Fiind, apoi, înlăturat, În locu-i, David a venit, Despre cari a mărturisit Chiar Domnul: „Iată, am aflat Pe cineva, cu-adevărat, Pe gustul Meu, și știu că el Are să facă-n așa fel, Ca voia să Mi-o împlinească. David, el o să se numească, Și este al lui Iese fiu.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Apoi l-a înlăturat pe Saul și l-a făcut pe David regele lor, mărturisind despre el astfel: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va împlini toate planurile Mele“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) și le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmație: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorințele.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el: L-am găsit pe David, fiul lui Iesei, un om după inima Mea, care va face toată voia Mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 apoi l-a înlăturat și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’

Onani mutuwo Koperani




Fapte 13:22
32 Mawu Ofanana  

Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are.


Nicicând, nu se va depărta, De a sa casă, harul Meu, Precum s-a întâmplat când Eu, Pe Saul, l-am îndepărtat, Când al Meu har i l-am luat, Și-n locul lui – văzut-ai bine – Precum că te-am ales pe tine.


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.


Cât a trăit David sub soare, El, pentru Domnul, a făcut Tot ceea ce-I era plăcut, Umblând pe calea Domnului Și împlinind porunca Lui. Numai o dată a greșit, Atunci când a păcătuit Față de al său slujitor – Din ramura Hetiților – Cari Urie era chemat.


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


Boaz, pe-Obed, l-a căpătat, Din cari Isai s-a întrupat.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Atunci rup legământul Eu, Făcut cu David, robul Meu, Și-ai lui urmași n-au să mai fie Pe scaunul cel de domnie. Atunci, rup legământul Meu, Pe care l-am încheiat Eu, Cu cei care Îmi sunt preoți, Precum și cu Leviții toți.


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


Milă-naintea Domnului, Voind, apoi, să-I facă, Lui, O casă. Domnul l-a lăsat,


Dar dacă, rele, săvârșiți, Atunci încredințați să fiți, Precum că veți muri și voi, Și împăratul vostru-apoi.”


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”


Dar Samuel a zis apoi: „Nu merg cu tine, înapoi, Căci Dumnezeu te-a lepădat, Pentru că nu L-ai ascultat. N-ai să mai fii, în acest fel, Mai mare, peste Israel.”


„Cum s-a rupt haina, să știi bine, Că Domnul rupe, de la tine, Chiar astăzi – în același fel – Domnia, de pe Israel. N-ai să mai fii dar, împărat, Ci locul tău va fi luat, De un alt om, care – îți spun – Are să fie, mult mai bun, Decât ai arătat, vreodată, Că ai putea să fii tu. Iată,


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta i-a vorbit: „De ce vii să mă-ntrebi, pe mine, Când Domnul nu mai e cu Tine, Și-acuma e vrăjmașul tău?


În felu-acesta a murit Saul, cel ce l-a însoțit, Cei trei feciori ce îi avea Și cel ce armele-i ducea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa