Fapte 13:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoșii noștri. El a înălțat poporul la mare cinste în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu brațul Său puternic.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ După ce a ales pe strămoșii noștri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susținerea Lui când se dezvolta în țara Egipt. Apoi, acționând cu o mare forță (în favoarea lor), i-a scos de acolo.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁷ Dumnezeul poporului Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a făcut din ei un popor mare pe când trăiau ca străini pe pământul Egiptului şi i-a scos cu mână puternică de acolo

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în țara Egiptului, și l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic.

Fapte 13:17 Mawu Ofanana

Psalmi 135:4

Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.

Exodul 12:51

Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.

Exodul 13:14

Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când

Exodul 13:16

Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”

Exodul 14:8

Domnul, a Faraonului Inimă, iar, a împietrit, Și Faraon a urmărit Pe ai lui Israel copii. Însă ai lui Israel fii, Gata de luptă au ieșit.

Exodul 18:11

Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”

Isaia 44:1

„Ascultă Iacov, rob al Meu, Israele, pe care Eu Alesu-te-am, precum am vrut!”

Amos 2:10

Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.

Miheia 6:4

Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!

Deuteronom 10:22

Părinții voști’ când au trecut În al Egiptului ținut – În care, robi ați fost voi prinși – Erau doar șaptezeci de inși. Dar Domnul vostru S-a-ngrijit Ca să sporiți, necontenit, Iar numărul poporului E ca stelele cerului.”

Deuteronom 14:2

Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.

Deuteronom 4:20

Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.

Deuteronom 4:34

A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?

Deuteronom 4:37

Părinții tăi au fost, mereu, Iubiți de Domnul Dumnezeu, Care-a ales sămânța lor, Deci pe-al lui Israel popor.

Deuteronom 7:19

Adu-ți aminte, ne-ncetat, De tot ceea ce s-a-ntâmplat, De-ale Egiptului cărări, De-acele multe încercări, De semne mari și minunate Ce ție ți-au fost arătate. Să-ți amintești, fără-ncetare, De mâna Domnului, cea tare, De brațul Său, mereu întins, Cu cari, de mână, El te-a prins Și din robia cea amară, Pe tine-apoi, te-a scos afară. Deci tu să nu ai nici o teamă, Căci Dumnezeu, de bună seamă, Va face, oricărui popor, La fel ca Egiptenilor.

Deuteronom 9:5

Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.

1 Petru 2:9

Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;

1 Samuel 4:8

Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.