Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 13:1 - Biblia în versuri 2014

1 Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În comunitatea creștinilor din Antiohia exista un grup format din profeți și din învățători. Din el făceau parte: Barnaba, Simon numit și Niger, Luciu din Cirena, Manaen care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, și Saul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători: Barnàba, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 În Biserica din Antiohia erau câţiva profeţi şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Lucius din Cirene, Manaen – care crescuse împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 13:1
34 Mawu Ofanana  

Iisus era cu crucea-n spate, Când, la ieșirea din cetate, Pe drum, un om au întâlnit, Pe care-ostașii l-au oprit. Acel om, Simon, se numea Și în Cirene locuia. Iisus, fiind foarte slăbit, Simon a fost, atunci, silit De către ceata de soldați, Să-I ducă crucea, căci aflați


Era al cincisprezecelea An de domnie, ce-l făcea Tiberiu Cezar; dregător, Peste țara Iudeilor, Fusese pus Ponțiu Pilat; Irod era înscăunat Cârmuitor, în vremea ‘ceea, Peste micuța Galileea, Iar peste al Ituriei Ținut, și al Trahonitei – La fel, peste Lisania – Frate’ său, Filip, stăpânea, Căci le era cârmuitor, Și-al Abilenei domnitor;


Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.


După ce și-au îndeplinit Însărcinarea ce-au primit, Barnaba și Saul, apoi, De la Ierusalim, ‘napoi Se-ntoarseră și l-au luat Și pe Ioan – Marcu, chemat.


Saul – cari Pavel s-a numit – Plin de Duh Sfânt, s-a ridicat Și, la el, țintă, s-a uitat:


Apoi, Iuda și Sila, care Erau proroci, i-au întărit, Pe frați, prin ceea ce-au vorbit.


Pavel și cu Barnaba-au stat Și ei pe loc și-au învățat Noroadele, mereu vorbind, Cuvântul propovăduind.


Când Pavel, mâinile, și-a pus, Asupra lor, Duhul Cel Sfânt, Din cer, venit-a pe pământ Și, peste ei, S-a așezat. Cu toți au început, de-ndat’, În alte limbi, ca să vorbească Și-asemenea, să prorocească.


Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea.


Iosif, cel care s-a numit Barnaba – numele-i e pus De-apostoli și-nseamnă tradus „Al mântuirii fiu” – Levit, De neam din Cipru, a venit


Saul sufla amenințare Și moarte, peste fiecare Din ucenicii Domnului.


„Și Timotei, al nostru frate – Și-al meu tovarăș – „sănătate”, Prin mine-acuma, v-a trimis; Și Luciu, tot așa, v-a scris. Iason, Sosipater apoi – Rudele mele – pentru voi, Tot „sănătate” v-au transmis.


De-aceea, orișice bărbat, Dacă atunci când s-a rugat – Sau, poate, când a prorocit – Capul i-a fost acoperit, A săvârșit un lucru rău, Că-și necinstește, Capul său.


Apoi, chiar dacă-ar fi să fie Să am un dar de prorocie, Să stăpânesc toată știința, Sau dacă aș avea credința, Cu care, munții, aș putea Să-i mut, după voința mea – Însă, n-am dragoste – vă zic Cum că, atunci, sunt un nimic.


De-aceea, dragostea curată Nu o să piară niciodată. Curând, nu are să mai fie, Făcută, nici o prorocie, Limbile n-au să mai vorbească, Cunoașterea o să sfârșească.


Prorocii trebuie să știe Cum este bine ca să fie: Deci, în Biserici – dintre ei – Au să vorbească doi sau trei. Ceilalți s-asculte-i sfătuiesc, Spre-a judeca tot ce vorbesc.


În toate – duhurile lor – Supuse sunt, prorocilor.


Ori, numai eu și cu Barnaba Trebuie să ne facem treaba, Și n-avem dreptul ca să stăm, Căci trebuie ca să lucrăm?


Cu el, pe loc, au început, Îndată, de s-au prefăcut – Acolo – și ceilalți Iudei, Încât, alăturea de ei – În lațul slăbiciunii lor, Chiar și Barnaba, fraților – Ajunse a fi înhățat.


Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Toți sfinții vă doresc și ei, Tot sănătate, dragii mei, Dar, mai ales, sfinții pe care, Cezar, în casa lui, îi are.


Mereu, să nu disprețuiți Vreo prorocie. Căutați,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa