Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 12:20 - Biblia în versuri 2014

20 Pe al Sidonului norod Și pe al Tirului, Irod, Fusese foarte supărat. Dar gloatele au câștigat, De partea lor, pe Blast, cel care Era, atuncea, cel mai mare Peste odaia de dormit, A lui Irod. Deci, au venit Trimiși – din partea Tirului, Precum și a Sidonului – Să-i ceară pace, lui Irod, Căci al cetăților norod, Hrană, primea, din țara lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Irod era foarte mânios pe tyrieni și pe sidonieni. Dar aceștia au venit la el, într-un gând și-un suflet, și, după ce l-au convins pe Blastus, șambelanul regelui, să-i ajute, au cerut pace, pentru că țara lor primea hrană din țara regelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Irod era într-un conflict deschis cu cei din Tir și din Sidon. Dar Blastus care era responsabil cu dormitorul lui, a fost convins de ei să pledeze în favoarea lor pentru a ajunge la o conciliere – având în vedere faptul că pentru hrana lor, aceștia erau dependenți de producția care provenea din provincia tetrarhului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 [Iród] era foarte mâniat pe cei din Tir și Sidón, dar ei au venit împreună la el și, convingându-l pe Blástos, care era camerierul regelui, au cerut pacea, pentru că țara lor își procura hrana din regatul lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Irod era foarte mâniat pe cei din Sidon şi din Tir. După ce s-au sfătuit, au trimis pe unii la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, administratorul casei regale, au cerut să se împace, pentru că ţara lor îşi lua hrana din regatul lui Irod.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că țara lor se hrănea din țara împăratului.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 12:20
24 Mawu Ofanana  

Din Canaan, au apărut Sidon și Het, și-a mai avut


Ei, ca hotare, au avut De la Sidon, cum ai trecut Înspre Gherar, până la Gaza, Mergând înspre Sodoma-n raza Gomorei, Țeboim, urmând Adma, în Leșa ajungând.


Pentru slujbașii tăi cari sânt Puși să doboare la pământ Lemnul cerut, trimit îndat’ – Din grâul ce l-am treierat – Cori mulți, la douăzeci de mii; Din orz, de-asemenea, să știi, Tot douăzeci de mii de cori, Trimite-voi la lucrători; Și douăzeci de mii de bați De vin au să le fie dați. Pentru cei cari muncesc la lemn Am să trimit și untdelemn, Tot douăzeci de mii de bați, Pe care lor să îi împarți.”


Acuma însă, domnul meu, Iată ce vreau să te rog eu: Trimite grâu, cum ai promis Cu orzul de care mi-ai zis, Cu vinul meseriașilor Și cu tot untdelemnul lor,


Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.


O ceartă e asemănată Cu apa care-i revărsată; Deci curmă cearta mai ‘nainte De-a se-nteți – așa-i cuminte.


Planul, prin sfat, se pregătește! Când faci războiul, chibzuiește!


La ceartă, să nu te grăbești, Ca la sfârșit să te trezești Că nu mai știi ce să te faci Și nevoit să fii să taci, Când are să se repezească Aproapele-ți să te-ocărască.


Când împotrivă-ți se aprinde Mânia celui ce-și întinde, Cu stăpânire brațul său Și peste tine, locul tău Nu-l părăsii, căci te-ntărește Sângele rece – te păzește De mari păcate-n drumul tău.


Cu Iuda tu ai mai legat Negoț și ai făcut la fel – Pe urmă – și cu Israel. Îți dădeau grâu de la Minit. Turte și miere-ai mai primit; Și untdelemn ai căpătat Și leac alinător ți-au dat, După cum au găsit cu cale, În schimbul mărfurilor tale.


Ispravnicul fu lăudat De-al său stăpân – când a aflat Ce a făcut – căci, înțelept Lucrase, chiar de-a fost nedrept. Deci, fiii ăstui veac – pot spune – Vădesc mai multă-nțelepciune, Ca ai luminii fii. Eu vreau,


Astfel, solii norodului, Primiți au fost, de împărat. Acesta era așezat Pe scaunul împărătesc, Gătit cu straiul său domnesc.


În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici,


Călătoriile pe mare Se terminară, după care, Din Tir, la drum, din nou plecarăm Și-n Ptolemaida intrarăm. Aici, de bine, am urat La frați, și-o zi, la ei, am stat.


Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa