Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 12:19 - Biblia în versuri 2014

19 Irod, furios, l-a căutat Pe Petru, dar nu l-a aflat. El i-a-ntrebat pe păzitori, Dar ei erau neștiutori. Atunci, Irod a poruncit A fi uciși. Când a sfârșit, De la Ierusalim, în sus, Către Cezaria, s-a dus, Plin de mânie-n acel ceas, Și-n locu-acela a rămas.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Irod l-a căutat și, pentru că nu l-a găsit, a cercetat gărzile și a poruncit să fie executate. Apoi a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas o vreme acolo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 După ce l-a căutat peste tot și nu l-a găsit, Irod a interogat pe gardieni; și în final a ordonat să fie omorâți. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea și a rămas (pentru un timp) acolo.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Iród, după ce l-a căutat și nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici și a poruncit să fie uciși. Apoi a coborât din Iudéea în Cezaréea și a rămas [acolo].

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Irod l-a căutat peste tot şi, pentru că nu l-a găsit, a judecat gărzile şi a poruncit să fie ucişi. Apoi a părăsit Iudeea şi a plecat să locuiască în Cezareea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Irod, după ce l-a căutat în toate părțile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 12:19
19 Mawu Ofanana  

Ahab, atunci, s-a întristat Și mânios, s-a îndreptat Spre casa lui, ce se găsea Aflată la Samaria.


Când Mardoheu s-a înturnat Din nou, la poartă, la-mpărat, Haman, cu capu-acoperit, Plecă spre casa lui, grăbit.


În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.


Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm


După ce magii au plecat, Un înger i s-a arătat, În vis, lui Iosif: „Scoală-te! Ia Pruncul și pogoară-te Spre țarina Egiptului. Mergi cu Maria, mama Lui, Și-acolo, voi să așteptați – Până când fi-veți înștiințați – Căci împăratul, de gând are, Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”


Irod, de magi, s-a pomenit, S-a mâniat și-a poruncit Ca pruncii care se aflau În Betleem – care erau Băieți – de la doi ani în jos, Să fie omorâți. Hristos, Spera că va cădea atunci Ucis, odată cu-acei prunci.


Altundeva. S-a luminat, Și-ostașii s-au înspăimântat Când, cu uimire, au văzut Căci cel închis a dispărut.


Sub pază strașnică, l-a pus – Cam patru cete de soldați, La temniță, erau postați – Ca să-l arete gloatelor, La încheierea Paștelor.


În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,


Când temnicerul s-a sculat Și a văzut ce s-a-ntâmplat – Cum lanțurile-au căzut jos, Cum s-au deschis uși – iute-a scos, Sabia, de la cingătoare, Căci a voit să se omoare, Crezând că prinșii au fugit.


A doua zi, iar am pornit Și la Cezaria-am sosit, Unde, popas, noi am făcut La Filip – cel ce-i cunoscut Ca și evanghelist și care, Printre cei șapte, e – ca stare.


S-au scurs câteva zile-abia, Când iată că-n Cezaria, Agripa însuși a venit – Chiar împăratul – însoțit De Berenice. Amândoi, De bine, i-au urat apoi, Lui Festus. Împăratu-a stat


Ca nimeni să nu scape-not, Ostași-au socotit că pot A-i omorî pe cei aflați, Pe al lor vas, întemnițați.


Filip ajuns era, de-acum, Pe la Azot. Apoi, s-a dus Către Cezaria, și-a spus, În a sa cale, tuturor Noroadelor cetăților, Despre Hristos, necontenit, Și, Evanghelia, a vestit.


David – în urmă – s-a ascuns Și pe un munte-a locuit Într-un pustiu, Zif, denumit. Saul l-a căutat, mereu, Numai că Domnul Dumnezeu, Întotdeauna l-a vegheat Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa