Fapte 12:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Petru, mirat, în acel ceas De noapte, singur a rămas, Căci îngerul l-a părăsit. În fire, când și-a revenit, A zis: „Văd, cu adevărat, Cum – printr-un înger – m-a scăpat Al nostru Domn și Dumnezeu, Din mâna neamul Iudeu. Doar El, din brațul cel cumplit Al lui Irod, m-a izbăvit.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Când s-a dezmeticit, Petru și-a zis: „Acum știu într-adevăr că Domnul Și-a trimis îngerul și m-a salvat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu să se întâmple!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Când a înțeles Petru ce se întâmplase cu el, a zis: „Acum înțeleg că acesta a fost îngerul lui Iahve trimis de El ca să mă salveze de Irod și de la tot ce intenționa poporul iudeu să îmi facă.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Atunci Petru, venindu-și în fire, a zis: „Acum știu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său și m-a scăpat din mâinile lui Iród și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹¹ Când şi-a venit în fire, Petru şi-a spus: „Înţeleg acum, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de tot ce aştepta neamul iudeilor.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.”

Fapte 12:11 Mawu Ofanana

Geneza 15:13

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.

Geneza 18:13

Către Avram, Domnu-a vorbit: „De ce-a râs și s-a îndoit Sara, zicând „Așa ceva, Cum oare, întâmpla-se-va? Să am copii, acum, bătrână? Nu pot să cred! Mi-e peste mână!”

Geneza 26:9

Simți, atunci, Abimelec, Fiori de gheață, cum îl trec, Iar când, în a tronului sală, Veni Isac, „Fără-ndoială, Rebeca îți este nevastă!” – Zise-mpăratul. „Ce năpastă Putea să vină peste noi?! Ce ne-ai făcut?!” „Mă tem de voi! Ca să nu pier, am spus că ea – Rebeca – este sora mea!”

2 Samuel 22:1

David, un cântec, a cântat, Pe care el l-a închinat Spre slava Domnului Cel care L-a izbăvit cu brațu-I tare, De Saul și de-al său popor, Precum și de-a vrăjmașilor Mânie-aprinsă. El a spus:

2 Cronici 16:9

Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”

Iov 31:31

Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat

Iov 5:19

De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.

Psalmi 109:31

Domnul – mereu – îl sprijinește Pe cel sărac și-l izbăvește De cei care îl urmăresc Înverșunați și-l osândesc.

Psalmi 33:18

Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,

Psalmi 33:19

Pentru a fi astfel scăpați De moarte și spre-a fi lăsați Cu viață-atunci când peste ei Se-abate valul foametei.

Psalmi 34:22

Scăpat e sufletul celui Cari este rob al Domnului, Și-n felu-acesta, nimenea Dintre cei cari, încrederea – În Domnu-și pun necontenit – N-are să fie osândit.

Psalmi 34:7

Apoi, îngerul Domnului Va tăbărî lângă cel care Teamă față de Domnul are Și din primejdii – ne-ncetat – Acela are-a fi scăpat.

Psalmi 41:2

Vegheat e el, de Dumnezeu, Și-n viață e ținut, mereu. Omul acela, negreșit Că pe pământ, e fericit. Dușmanii săi nimic nu-i fac Pentru că el – la al lor plac – Nu e lăsat de Dumnezeu,

Psalmi 97:10

Cei ce-L iubiți pe Dumnezeu, Răul, să îl urâți, mereu! Păzit este acel pe care, Drept credincios, Domnul îl are, Căci El, pe prea iubiții Săi, Îi izbăvește de cei răi.

Daniel 3:25

Din nou, cuvântul a luat Și spuse marele-mpărat: „Ei bine, văd în acel loc, Că patru oameni sunt în foc. Mergeți și voi și vă uitați! Sunt slobozi și nevătămați! Al patrulea, precum văd eu, Pare un fiu de dumnezeu!”

Daniel 3:28

Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!

Daniel 6:22

Află că Dumnezeul meu – Căruia Îi slujesc mereu – Pe al Său înger l-a trimis Și leilor gura le-a-nchis. Iată că ei nu au putut, Nimic ca să îmi fi făcut, Căci față de-al meu Dumnezeu, Nevinovat mă aflu eu. Nevinovat – cum știi prea bine – Mă aflu și față de tine, Căci nici un rău n-am săvârșit Să merit să fiu pedepsit!”

Luca 15:17

Feciorul și-a venit în fire Și-n gând, își zise: „Câți argați, La al meu tată, angajați, Belșug de pâine au, iar eu, De foame mor, pe-aici. Mie greu,

Fapte 12:7

Temnița fost-a luminată, De-un înger. Petru s-a trezit, Când îngerul l-a înghiontit, În coaste, și a cuvântat: „Te scoală, iute!” De îndat’, A deschis ochii și-a văzut Că lanțurile i-au căzut.

Fapte 24:27

Doi ani s-au scurs, în acest fel. Felix plecă, iar după el, Porcius – zis Festus – a venit. Pentru că Felix a voit Să facă după placul lor – Adică al Iudeilor – Pe Pavel, și când a plecat, El îl lăsă întemnițat.

Fapte 25:9

Festus – pentru că urmărea, Bunăvoință, a avea, De la Iudei – l-a întrebat Pe Pavel: „Vrei ca, judecat, Să fii tu, la Ierusalim, Căci, împreună, ne suim Acolo?” Pavel l-a privit,

Fapte 5:19

Al Domnului, trimis din cer, În miez de noaptea, a deschis Ușa, la temniță, și-a zis

Evrei 1:14

Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”

2 Petru 2:9

Înseamnă, cum că, Dumnezeu Are să știe, tot mereu, A-i izbăvi din încercare Pe cei cucernici, iar pe care S-au arătat nelegiuiți, Îi va păstra ca, pedepsiți, Să fie-n ziua-nfricoșată, În cari va face judecată: