Fapte 11:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁶ și, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica și au învățat o mare mulțime de oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Când l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Astfel, ei au participat un an întreg la adunările comunităților de credincioși; și au învățat acolo pe mulți oameni. Antiohia a fost locul unde pentru prima dată, discipolii (lui Isus) au fost numiți „creștini”.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Când l-a găsit, l-a adus la Antiohía. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii și au învățat o mulțime numeroasă. În Antiohía, discipolii au fost numiți pentru prima dată creștini.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁶ Şi, după ce l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Au stat acolo un an întreg adunându-se împreună cu Biserica şi învăţând mulţimi mari de oameni. Şi în Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară creştini.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.

Fapte 11:26 Mawu Ofanana

Isaia 65:15

Vă veți lăsa numele – voi – Ca un blestem, pentru acei Cari se vădesc aleși ai Mei, Și-anume: „Vă va omorî Domnul, când Se va pogorî”, Iar robilor Săi, de pe lume, El le va dărui alt nume.

Matei 28:19

Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,

Ioan 2:2

Mai fost-a invitat, aici, Iisus, cu ai Săi ucenici.

Fapte 1:15

Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

Fapte 11:20

Dar fost-au câțiva, dintre ei, Care, din Cipru, se trăgeau; Alți-n Cirena locuiau. În Antiohia-au venit Și-acolo, au mărturisit Și Grecilor, despre Iisus – De Evanghelia Lui, le-au spus.

Fapte 11:22

Mult, despre-aceștia, s-a vorbit, Iar veștile s-au auzit Pân’ la Ierusalim. Astfel, Biserica găsi căci cel Mai potrivit ca să se ducă Și știri, de-acolo, să aducă, Barnaba este, negreșit. Pe dată, el a și pornit, Spre Antiohia. Ajuns

Fapte 11:27

În Antiohia, sosiră Niște proroci, care veniră De la Ierusalim. Acei

Fapte 11:29

Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.

Fapte 14:20

Dar, după cele întâmplate, Când ucenicii au venit, La al său trup, și-a revenit. De jos, îndată, s-a sculat Și, în cetate, a intrat. A doua zi, el a pornit Spre Derbe, fiind însoțit Și de Barnaba. Ei, aici,

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 14:27

După venirea lor, pe dată, Biserica fu adunată, Și-n urmă, ei au povestit, Tot ceea ce a-nfăptuit Domnul, prin ei, când – la credință – El a găsit de cuviință, Ca și pe Neamuri, să le cheme.

Fapte 14:28

Apoi, destul de multă vreme, Cu ucenici-au petrecut, Acolo, în acel ținut.

Fapte 18:27

Când au văzut dorința lui, Ca în Ahaia, imediat, Să plece, l-au îmbărbătat Frații, fiind pe placul lor, Și-ndată, ucenicilor, Le-au scris ca să-l primească bine, Pe-acela care, la ei, vine. Când a ajuns, a ajutat, Prin harul care i-a fost dat, De Dumnezeu, pe toți acei Care-au crezut, căci pe Iudei,

Fapte 19:9

Dar pentru că mulți se-arătau Necredincioși și împietriți Și pentru că au fost găsiți Că au vorbit norodului, De rău doar, Calea Domnului, Pavel, pe loc, i-a părăsit. Pe ucenici, i-a despărțit De ei și-apoi, a învățat Norodul cari s-a adunat La școala unui om, numit Traian. Acolo, a vorbit,

Fapte 20:1

Pavel, după ce a-ncetat Zarva aceea, i-a chemat Pe ucenici și le-a vorbit. Cu sfaturi, el i-a întărit, Iar când sfârșit-a, și-a luat Un bun rămas și a plecat, În Macedonia. Aici,

Fapte 20:30

Cu turma. Se vor ridica Mulți, după ce eu voi pleca, Cu-nvățături ce-s mincinoase, Despre lucrări ce-s stricăcioase, Ca să atragă – fraților – Pe ucenici, de partea lor.

Fapte 21:4

Găsitu-i-am pe ucenici, Și șapte zile-am stat la ei. Lui Pavel, ucenici-acei, Prin Duh, i-au spus să nu suim, Cumva, către Ierusalim.

Fapte 26:28

„Precum văd eu, tu vrei, pe mine, Ca să mă faci creștin, de-ndat’” – Răspunse-Agripa împărat.

Fapte 6:1

Când ucenicii au sporit În număr și s-au întărit, Evrei-acei care vorbeau Grecește, ne-ncetat cârteau, Pe seama celorlalți Evrei, Căci după cum văzură ei, Când ajutoare se-mpărțeau, Ale lor văduve erau Uitate, și-astfel, fiecare Avea motiv de supărare.

Fapte 6:5

Cuvântul.” Toți au ascultat Și spusa le-a încuviințat, Căci pentru-ntreaga adunare Fusese astă cuvântare, Foarte plăcută. Au ales, După ce-ntâi s-au înțeles, Șapte bărbați. Aceștia sânt: Ștefan – om plin de Duhul Sfânt Și de credință; alt bărbat, Filip a fost; lui i-a urmat Altul cari s-a numit Prihor. Veni rândul lui Nicanor, Timon, Parmena și-n sfârșit, Și Nicolae – prozelit Din Antiohia. Luați

Fapte 9:19

După aceea, a primit Mâncare și s-a întărit. Câteva zile, a mai stat El, la Damasc, înconjurat De ucenici. Plecă apoi,

Fapte 9:38

Pentru că Iope se găsea Aproape – lângă Lidia – Toți ucenicii s-au gândit, Atuncea când au auzit Că Petru-acolo se găsește, Ca iute să îi dea de veste, De ceea ce s-a întâmplat. Grabnic, doi oameni au plecat, La el, ca să îl roage-apoi: „Nu pregeta, să vii la noi!”

1 Corinteni 11:18

Am auzit – și rău îmi pare – Că dacă faceți adunare, Mereu, se iscă, mai apoi, Doar dezbinare, între voi. În parte, cred, cu-adevărat, Căci chiar așa s-a întâmplat,

1 Corinteni 12:12

„Este un singur trup, în care, Se află multe mădulare, Căci mădularele acele, Numai un trup, formează ele. Deci, fraților, neîndoios, La fel este și cu Hristos.

1 Corinteni 14:23

Dacă Biserica-i aflată Toată-mpreună adunată, Și-n alte limbi, începeți voi Ca să vorbiți, cu toți apoi – Și dacă, întâmpla-se-va, Că o să intre cineva, Dintre necredincioși, sau cei Care n-au daruri – oare, ei Nu au să creadă, negreșit, Precum că ați înnebunit?

1 Corinteni 4:17

Pentru aceasta – cum am zis – Pe Timotei, vi l-am trimis, Care, în Domnul, negreșit, Este al meu copil, iubit Și credincios. O să sosească Și are să vă amintească De felu-n care-n Hristos, eu Știut-am să mă port, mereu, De felu-n cari i-am învățat, Pe oameni, când am colindat Bisericile-nfiripate, Luând cetate, cu cetate.”

Efeseni 3:15

Din cari își trage fiecare Familie, numele ce-și are, Chiar dacă sunt de pe pământ – Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –

Iacov 2:7

Nu ei batjocoresc, în lume, Acum, frumosul vostru nume?

1 Petru 4:14

Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.

1 Petru 4:16

Din contră, dacă cineva Are să sufere, cumva, Pentru că el creștin se ține, Nu trebuie a-i fi rușine; Ci trebuie, pe Dumnezeu, Să-L proslăvească, tot mereu, Pentru-acest nume ce-l avem.

1 Ioan 2:27

Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.

Revelația 3:18

Un sfat, îți dau, ia seama bine! Vino să cumperi, de la Mine, Aur curat, cari, negreșit, Prin foc ajuns-a curățit, Ca astfel să te-mbogățești. Vino, ca să îți târguiești Straiul cel alb și nepătat, Și-mbracă-te cu el, îndat’, S-ascunzi sub faldurile sale, Rușinea goliciunii tale. Și pentru ochii, ia-ți doctorie; Unge-i apoi – limpezi să fie – Căci numai astfel, vei putea, Cu claritate, a vedea.