Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 11:23 - Biblia în versuri 2014

23 Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Când a ajuns el acolo și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână credincioși cu toată inima lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână în Domnul cu inimă neclintită.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 El a ajuns acolo şi când a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a încurajat pe toţi să rămână credincioşi Domnului, cu inimă hotărâtă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 11:23
37 Mawu Ofanana  

De Domnul, el s-a alipit, Poruncile I le-a păzit, Căci, nicicând, nu s-a abătut De la ceea ce a cerut Domnul, prin Moise. Ne-ncetat,


Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.


Copile, înțelept de ești, Mult, inima-mi înveselești


Ea, ca un hoț, va sta la pândă, Pe omul slab ca să îl prindă, Mărind numărul celor care


Dar cel care a fost chemat Drept Daniel, a cugetat Că nu voiește-a se spurca Și nu e bine a mânca El, din alesele bucate Cari de-mpărat îi erau date. El n-a voit, de-asemenea, Din vinu-mpărătesc să bea. De-aceea, pe acela care Fusese pus drept cel mai mare Peste cei cari sunt slujitori Cu rang de fameni-dregători, El l-a rugat să îl scutească Și astfel să nu îl silească În nici un fel, de a mânca, Făcându-l de a se spurca.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că


Văzând credința lor, a spus Mântuitorul: „Sunt iertate, Toate-ale tale mari păcate!”


Să stați în Mine, căci apoi, Am să rămân și Eu, în voi. Cum nu rodește o mlădiță – Care nu a rămas în viță – Nici voi, roadă, nu aduceți, În Mine, de nu rămâneți.


Când adunarea s-a sfârșit, Să plece, lumea s-a zorit. Barnaba și Pavel, apoi, S-au dus și ei. După cei doi, Porniră-ndată mulți Iudei Și prozeliți. Atuncea, ei, Cu dragoste, i-au îndemnat Să stăruiască, ne-ncetat, Cu toți, în harul Domnului.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


De-acolo, cu corabia, În Antiohia, apoi, Se reîntoarseră cei doi, De unde-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, Au fost, și ei, încredințați – Pentru lucrăi – de către frați.


Pavel, de Sila însoțit – După ce-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, De frați, a fost încredințat – La drum plecă, ne-ntârziat.


Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.


Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.


Iosif, cel care s-a numit Barnaba – numele-i e pus De-apostoli și-nseamnă tradus „Al mântuirii fiu” – Levit, De neam din Cipru, a venit


Acela cari este în stare Ca să aducă-mbărbătare La alții, trebuie să știe De-mbărbătări doar, să se ție. Cel care vrea să dăruiască, Inimă largă să vădească. Acela care cârmuiește, Râvnă s-arate, trebuiește; Iar milostenia, vreau să fie, Făcută doar cu bucurie.”


De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”


Când am luat, în gândul meu, Această hotărâre, eu, Credeți că nu am cugetat-o Și ușuratic am luat-o? Sau hotărârile pe care Le iau mereu, credeți voi, oare, Că-n felul lumii, le-am luat, Doar pentru a se fi aflat Atât „Da, da”, în vorba mea, Cât și, „Nu, nu”, de-asemenea?


„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”


Care-a ajuns până la voi – Precum și-n toată lumea-apoi – Dând roade și crescând, mereu. De harul, de la Dumnezeu, De la-nceput, ați auzit – Ba încă, voi l-ați și simțit –


Eu știu că tu, necontenit, În de aproape-ai urmărit Învățătura ce-o vestesc, Puterea ce o stăpânesc, Apoi credința mea cea mare, Îndelungata mea răbdare, Dragostea și răbdarea mea.


Liberi sunteți, ca să plecați! Un singur lucru, nu uitați: Porunci și legi ce le-ați primit, Prin Moise, voi, necontenit, Să le păziți, iubind mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu. Păziți porunca Domnului, Umblând numai pe calea Lui! De El, să nu vă dezlipiți, Ci-ntotdeauna să-L slujiți Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul.”


Voi alipiți-vă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Așa precum eu am văzut Că până astăzi ați făcut.


Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.


Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.


Mai mare bucurie, eu, Decât s-aud de-ai mei copii Că umblă-n adevăr, să știi Că, niciodată, n-am avut.


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa