Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 11:19 - Biblia în versuri 2014

19 Aceia ce s-au risipit, Atunci când s-a dezlănțuit Prigoana care l-a răpus Pe Ștefan, iată că s-au dus De-ajunseră-n Fenicia, Cipru și Antiohia. Acești-au propovăduit, Mereu, pe unde s-au oprit, Cuvântul, numai la Iudei;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Cei care se împrăștiaseră din cauza persecuției declanșate cu ocazia omorârii lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia. Ei predicau Cuvântul (lui Dumnezeu) numai iudeilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Așadar, cei care fuseseră împrăștiați după persecuția care a avut loc împotriva lui Ștéfan au ajuns până în Fenícia, Cípru și Antiohía, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Cei ce fuseseră risipiţi din cauza persecuţiei începute după moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia şi nu vesteau cuvântul decât iudeilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 11:19
22 Mawu Ofanana  

Mergeți, mai bine, la acel Pierdut, din a lui Israel Casă, iar unde poposiți,


Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?


Dar fost-au câțiva, dintre ei, Care, din Cipru, se trăgeau; Alți-n Cirena locuiau. În Antiohia-au venit Și-acolo, au mărturisit Și Grecilor, despre Iisus – De Evanghelia Lui, le-au spus.


Mult, despre-aceștia, s-a vorbit, Iar veștile s-au auzit Pân’ la Ierusalim. Astfel, Biserica găsi căci cel Mai potrivit ca să se ducă Și știri, de-acolo, să aducă, Barnaba este, negreșit. Pe dată, el a și pornit, Spre Antiohia. Ajuns


Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.


Astfel, Barnaba a pornit La drum, de Saul, însoțit. Spre Seleucia plecară, Trimiși de Duh, și se urcară Pe o corabie, cu gând De-a merge-n Cipru. Ajungând


Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.


De-acolo, cu corabia, În Antiohia, apoi, Se reîntoarseră cei doi, De unde-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, Au fost, și ei, încredințați – Pentru lucrăi – de către frați.


Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați.


Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților.


Rămas bun, după ce-și luară, De la Biserică, plecară Spre Antiohia, de-ndată, Unde, mulțimea adunată Îi aștepta, cu nerăbdare. Au dus scrisoarea, după care,


Pavel și cu Barnaba-au stat Și ei pe loc și-au învățat Noroadele, mereu vorbind, Cuvântul propovăduind.


Neînțelegerea fu mare, Încât pornit-a fiecare, Pe drumul său – s-au despărțit. Barnaba a fost însoțit De Marcu; cei doi s-au urcat Pe o corabie, de-ndat’, Și, către Cipru, au pornit.


Și, cu corabia, s-a dus Către Cezaria, grăbind Înspre Ierusalim. Sosind, Bisericii, el i-a urat De bine și-a pornit îndat’ – Cu mare zor, căci se grăbea – S-ajungă-n Antiohia.


Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.


Altă corabie-am găsit – Corabie care pornea La drum, către Fenicia. Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat.


Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”


Iosif, cel care s-a numit Barnaba – numele-i e pus De-apostoli și-nseamnă tradus „Al mântuirii fiu” – Levit, De neam din Cipru, a venit


Cuvântul.” Toți au ascultat Și spusa le-a încuviințat, Căci pentru-ntreaga adunare Fusese astă cuvântare, Foarte plăcută. Au ales, După ce-ntâi s-au înțeles, Șapte bărbați. Aceștia sânt: Ștefan – om plin de Duhul Sfânt Și de credință; alt bărbat, Filip a fost; lui i-a urmat Altul cari s-a numit Prihor. Veni rândul lui Nicanor, Timon, Parmena și-n sfârșit, Și Nicolae – prozelit Din Antiohia. Luați


„Când a venit Chifa apoi, În Antiohia, la noi, În față-i, m-am împotrivit, Căci el era de osândit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa