Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 10:36 - Biblia în versuri 2014

36 Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 El a trimis Cuvântul Său urmașilor lui Israel și le-a prezentat Vestea Bună a păcii prin Isus Cristos care este Stăpânul tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 El a trimis fiilor lui Israél cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 El a trimis cuvântul Său fiilor lui Israel, vestind pacea prin Iisus Hristos, care este Domnul tuturor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 10:36
57 Mawu Ofanana  

Atuncea, împăratul are Ca frumusețea ta cea mare Să o poftească. Însă el Este chiar Domnul tău; astfel, Tu să te-nchini în fața lui.


Al Domnului jilț de domnie E așezat în veșnicie. Al său toiag, cu cari domnește, Doar de dreptate se vădește.


Atunci are să înflorească Acel ce o să se vădească A fi un om neprihănit. Pace va fi necontenit Și din belșug, cât o să țină Luna și blânda ei lumină.


Da, veți ieși cu bucurie. Pacea, cu voi, are să fie. Dealuri și munți, ‘naintea ta, Cu veselie vor cânta, Iar toți copacii din câmpie, Din palme bat, cu bucurie.


Pe buze, laude, voi pune: „Pace, doar pace”, Domnul spune, „Pentru cel care-i depărtat Și pentru cel apropiat! Da, da! Căci Eu îi ocrotesc Și Eu am să-i tămăduiesc!


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Mergeți, mai bine, la acel Pierdut, din a lui Israel Casă, iar unde poposiți,


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!”


El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.


Acuma, orice-ascultător De-aicea, cred c-a auzit Cuvintele ce-au împânzit Ținuturile din Iudeea Și cele de prin Galileea, După ce-a propovăduit Ioan, botezul. Negreșit, Că voi, cu toții, ați aflat,


Aceia ce s-au risipit, Atunci când s-a dezlănțuit Prigoana care l-a răpus Pe Ștefan, iată că s-au dus De-ajunseră-n Fenicia, Cipru și Antiohia. Acești-au propovăduit, Mereu, pe unde s-au oprit, Cuvântul, numai la Iudei;


Noi, vestea bună, v-o dăm: iată, Făgăduința ce-a fost dată, De Dumnezeu, părinților,


Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.


Iată ce am a vă mai spune, Acuma, vouă, despre El: Tu, casă a lui Israel! Iisus, pe care L-ai văzut Aici, află c-a fost făcut, De Dumnezeu, Domn și Hristos. Din ceruri, El venit-a jos, La tine; însă, L-ai primit Cu ură, și L-ai răstignit!”


Pe-acel Iisus – aflați dar, voi – Că Dumnezeu L-a ridicat Cu-a Sa putere. L-a-nălțat Și L-a făcut Mântuitor Precum și Domn al tuturor, Ca pocăință-n acest fel, Să-i poată da, lui Israel; Și, de asemenea, iertare Pentru păcat, la fiecare.


Iată, Hristosul – negreșit – Pentru aceasta a murit Și-apoi, în urmă, a-nviat; Căci doar așa a căpătat Putere, peste-ntreaga fire, Ca să îi aibă-n stăpânire Pe toți cei vii, de pe pământ, Dar și pe cei care morți sânt.


„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Iată că Dumnezeu a pus – Exact așa precum a spus – „Totul, sub ale Lui picioare”. Dar să-nțeleagă fiecare, Precum că tot I-a fost supus, Dar nu și Cel ce le-a adus, În astă stare, de-a fi puse.


Omul dintâi s-a arătat Că, din pământ, a fost luat. De-aceea, el – în mod firesc – Nu e decât om pământesc. Al doilea om s-a dovedit, Precum că e, din cer, venit.


Vor trebui ca să vorbească Și astfel, să mărturisească, Spre slava Tatălui de Sus, Faptul că Domnul e Iisus.


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –


Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa