Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 10:30 - Biblia în versuri 2014

30 „Cam patru zile sunt” – a zis Corneliu – „de când mă aflam, În casa mea, și mă rugam. Să fi fost ceasu-al nouălea, Când am avut vedenia. Un om, atuncea, am văzut, În fața mea, că a șezut. Avea o haină lucitoare, Ce-l învelea pân’ la picioare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Corneliu a zis: ‒ Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Cornelius a răspuns: „Cu patru zile în urmă, chiar într-un moment ca acesta, mă rugam în casa mea în a noua oră a zilei. Atunci a apărut în fața mea un om care era îmbrăcat cu o haină strălucitoare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Atunci Cornéliu a spus: „Acum patru zile, la același ceas, la ceasul al nouălea, eram în rugăciune în casa mea și iată că un bărbat în haine strălucitoare a apărut în fața mea

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

30 Şi Corneliu i-a zis: „Cu patru zile în urmă, chiar acum se împlinesc, pe la ora trei după-amiază, mă rugam acasă la mine. Şi iată, am văzut un bărbat stând în faţa mea, în haine strălucitoare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare

Onani mutuwo Koperani




Fapte 10:30
16 Mawu Ofanana  

Seara, în zori și la amiază Al meu oftat nu încetează, Căci sufletul îmi geme greu. Dar Domnu-aude glasul meu;


El zise-apoi: „De bună seamă, Tu, Daniele, să n-ai teamă! Rugile tale, înălțate De tine, fost-au ascultate, Încă din prima zi în care Ți-ai pus inima, cu răbdare, Să caute, să înțeleagă Și-nvățătură să culeagă, Să știi să te smerești mereu Față de al tău Dumnezeu. Cuvintele pe cari le-ai spus, Acum, la tine, m-au adus!


Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.


Dar vorba lui, le-a liniștit: „Vă rog, să nu vă-nspăimântați! Eu știu că voi Îl căutați Pe Cel ce fost-a răstignit. Însă, degeaba ați venit. Iisus, din morți, a înviat Așa precum v-a înștiințat! Veniți acum, ca să vedeți


Nedumerite, se priveau Și, ce să creadă, nu știau, Cuprinse de uimire mare. Atuncea, în strălucitoare Și albe haine-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați.


Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,


„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”


De-aceea, când voi m-ați chemat, Fără cârtire, am venit. Să-mi spuneți dar, ce ați voit, Când, după mine, ați trimis?”


Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui.


Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.


Era ceasul al nouălea, Vreme la care începea Lumea, la Templu, să se-adune, La ceasul pentru rugăciune. Dintre apostoli, doi urcau, Spre Templu-atuncea. Ei erau Ioan și Petru. Când sosiră,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa