Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 9:23 - Biblia în versuri 2014

23 Moise, toiagu-a ridicat Și, către cer, l-a îndreptat. Atuncea – precum a promis – Piatră și foc, Domnu-a trimis, Peste Egipt, și le-a-nsoțit Cu tunete, necontenit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Când Moise și-a întins toiagul spre cer, Domnul a trimis tunete și grindină, și a căzut foc pe pământ. Domnul a făcut să plouă cu grindină peste țara Egiptului:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Când și-a întins Moise toiagul spre cer, Iahve a trimis o furtună cu grindină și cu trăsnete care au afectat pământul. Iahve a făcut să cadă grindină în teritoriul Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Moise și-a întins toiagul spre cer și Domnul a dat tunete și grindină și foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să plouă grindină peste țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Moise și-a întins toiagul spre cer, și Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și Moise și‐a întins toiagul spre ceruri și Domnul a trimis tunete și grindină și focul umbla pe pământ. Și Domnul a plouat grindină peste țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 9:23
22 Mawu Ofanana  

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.


El îi preface-ntr-o nuia, Lovind pământu-apoi, cu ea, Sau dimpotrivă, într-un semn Al dragostei Lui. Te îndemn


El zvârle cu bucăți de gheață. Și cine poate-a face față,


Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!


Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.


Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.


Tunetul Tău a izbucnit Și-apoi, într-un vârtej de vânt, S-a îndreptat către pământ. Când fulgerul a luminat, Pământul s-a cutremurat.


Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.


Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.


Mâine, voi face ca să bată – Exact la acest ceas în care Eu îți vorbesc – o piatră mare. Iar piatra care o să vie, Atât de mare o să fie, Cum nu s-a pomenit vreodată, De când e țara-ntemeiată.


Piatra, cu foc amestecată, Căzut-a peste țara toată. Piatra a fost atât de mare, Cum nu s-a mai văzut sub soare, De când locuitorii sânt Pe al Egiptului pământ.


Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.


Atunci, el fi-va judecat Prin ciumă, sânge, iar apoi Și prin năpraznicele ploi Prin care grindină trimit, Cu care el va fi lovit. Trimite-voi în acel loc, Ploi de pucioasă și de foc, Cu cari, pe el, am să-l lovesc Și pe cei cari îl însoțesc.


Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.


Mari fulgere s-au arătat, Glasuri puternice-au strigat Și tunete s-au auzit; Pământu-ntreg s-a zguduit, Cuprins de un cutremur mare, Cum n-a mai fost nicicând, sub soare.


Grindina-n urmă s-a pornit, Iar al ei bob – ce-a cântărit Aproape un talant – venea, Ca o furtună și lovea Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ. Oameni-atuncea L-au hulit, Pe Dumnezeu, căci i-a lovit Cu grindina aceea care S-a dovedit nespus de mare.”


Când primul înger a sunat Din trâmbiță, s-a arătat O grindină înfricoșată, Cu foc și sânge-amestecată. Aceasta-ndată a căzut Peste pământ, și am văzut Că o treime din pământ Și din copacii care sânt Pe-ntinsul său, din iarba care, Pe ale lui câmpii, răsare, Arse au fost, atunci, pe loc, De către grindina de foc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa