18 Mâine, voi face ca să bată – Exact la acest ceas în care Eu îți vorbesc – o piatră mare. Iar piatra care o să vie, Atât de mare o să fie, Cum nu s-a pomenit vreodată, De când e țara-ntemeiată.
18 Iată, mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu o grindină așa de grea, cum n-a mai fost vreodată în Egipt, din ziua când a fost întemeiat și până acum.
18 Atunci să știi că mâine, în aceeași perioadă ca acum, voi face să cadă cea mai devastatoare grindină din câte au venit vreodată în Egipt de când a fost el întemeiat.
Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!”
De-aceea, el – când ne-a trimis, La tine – în ăst fel a zis: „Mâine, sosesc oamenii mei. Să afli că porunci au ei, Prin casă să îți scotocească, Să strângă tot ce-au să găsească. Ce ai mai scump, ei au să-ți ia. Poruncă au, de-asemenea, Ca să adune tot ce vor, Din casele slujbașilor Pe care-i ai, la-mpărăție.”
Atuncea, Elisei s-a dus, În fața tuturor și-a spus: „Așa vorbește Dumnezeu, Al cărui slujitor sunt eu: „La poarta din Samaria, Mâine, cu toții veți vedea – Când ceasu-acesta o să vină – Că o măsură de făină, Cu-n siclu fi-va cumpărată. Și orz se va găsi, căci iată, Două măsuri se vor putea, Tot la un siclu, să se ia.”
Căci pe-mpărat când îl zărise, Omul lui Dumnezeu vorbise În acest fel: „Chiar de nu crezi, Mâine în zori, tu ai să vezi – Când acest ceas are să vină – Că o măsură de făină, Cu-un siclu fi-va cumpărată Și-apoi din orz – de astă dată – Două măsuri se vor putea, Tot cu un siclu să se ia.”
De ele, țara s-a umplut, Căci nicicând nu s-a mai văzut, În lume, un astfel de roi. Și nici în vremile de-apoi, Așa ceva, n-o să mai fie Și-astfel de roiuri n-au să vie.
De ele, ți se vor umplea Și casa ta, și-asemenea Și ale slujitorilor, Și ale Egiptenilor. Așa ceva, n-au mai văzut Părinții tăi și n-au putut Să vadă nici părinții lor – În țara Egiptenilor – De când ei s-au născut și sânt Locuitori, pe-acest pământ.” Moise, îndată, a ieșit Și-n mare grabă a venit În fața Faraonului.
Grindina-n urmă s-a pornit, Iar al ei bob – ce-a cântărit Aproape un talant – venea, Ca o furtună și lovea Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ. Oameni-atuncea L-au hulit, Pe Dumnezeu, căci i-a lovit Cu grindina aceea care S-a dovedit nespus de mare.”