E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat, De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi poporul Lui, Purtând Numele Domnului? Domnul, un Nume, Și-a făcut Și-n urmă, toți L-au cunoscut, Când din Egipt El Și-a luat Poporul, iar apoi i-a dat O țară mare, minunată, Din care-a izgonit, îndată, Popoarele ce-o locuiau Și dumnezeii ce-i aveau.
Iată ce trebuie apoi: De Domnu, să vă temeți voi, Căci – din Egipt – ați fost scăpați De brațul Său. Lui vă-nchinați! Jertfe, doar Lui să-I dăruiți Și numai Lui să Îi slujiți!
Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,
În acest fel, în largul zării, Al apei zid prăbușit, Iar valurile-au înghițit În hăul lor, toată oștirea. În ape, și-au găsit pieirea Și cal și călărețul lui, Și carele Egiptului. A Faraonului armată Fusese, astfel, înecată. Nimeni, să scape, n-a putut,
Îmi voi întinde, peste el, Brațul, și voi lovi astfel, Egiptul, cu minuni pe care Am să le fac, fără-ncetare, Până când o să fiți lăsați, Din acea țară, să plecați.
Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.
Simți-vei mâna Domnului, Asupra ta. Căci brațul Lui, Peste-a ta turmă se va-ntinde Și-ntregul câmp îl va cuprinde, Lovind măgari și cai și boi, Cămile și turme de oi. Cu ciumă o să le lovească Și are să le nimicească.
A doua zi chiar, Domnu-a vrut Să facă ce-a zis și-a făcut Întocmai, precum a vestit. Turmele, toate, au pierit, Din țara Egiptenilor; Dar cele-ale copiilor Lui Israel, toate, scăpară Fără ca vreo vită să piară.