Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 9:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 căci de data aceasta Îmi voi trimite toate urgiile împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întreg pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 pentru că de această dată Îmi voi trimite toate dezastrele împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău – ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întregul pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Căci de astă dată trimit toate rănile mele în inima ta și peste robii tăi și peste poporul tău ca să cunoști că nu este nimeni ca mine peste tot pământul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 9:14
27 Mawu Ofanana  

Ce mare ești Tu, Doamne al meu! Nu este un alt Dumnezeu Care să fie ca și Tine, Și-am înțeles aceasta, bine, Când auzit-am și-am văzut Toate pe câte le-ai făcut.


Dacă veni-va cineva Să-Ți facă rugăciune Ție, Sau dacă are ca să vie Întreg poporul – fiecare Având în cuget o mustrare, Pentru păcatul săvârșit –


Ce mare ești Tu, Domn al meu! Nu este un alt Dumnezeu Care să fie ca și Tine. Am înțeles aceasta, bine, Când auzit-am și-am văzut Toate pe câte le-ai făcut.


Nu este nimeni, între cei Care se cheamă dumnezei, Asemeni Domnului Cel Sfânt. Iată că pe acest pământ, Nici o lucrare nu se-arată Că poate fi asemănată Cu ale Tale lucruri mari.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


„Mâine” – răspunse el îndată. „Așa va fi – cum vrei – căci iată, Ai să cunoști că nimenea N-a fost și nu-i asemenea Cu Domnul, Dumnezeul nostru” –


Atunci, Aron mâna și-a-ntins, Iar al Egiptului cuprins, De broaște s-a acoperit.


Mâna, dacă Mi-aș fi întins, Cu ciumă ca să te lovesc – Pe tine, pe cei cari trăiesc În țară și supuși îți sânt – Ați fi pierit de pe pământ.


Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu, Pentru că în afara Mea, Nu se mai află nimenea. Eu te-am încins, când nu știai Nimic și nu Mă cunoșteai.


„De lucrurile petrecute În vremile de mult trecute, Voi să vă amintiți, mereu. Eu singur, doar, sunt Dumnezeu. Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea.


„Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare.


Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.


Astă cetate o să fie Batjocorită și pustie. Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă Și nu le va veni să creadă. Trecând prin ea, vor fi uimiți Mișcând din cap, nedumeriți. Cei care trec pe lângă ea, Când rănile îi vor vedea, Vor șuiera a disperare, Cuprinși fiind de-o groază mare.


În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.


După acestea, voi vedea, De ascultați de vorba Mea. De n-ascultați, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


După ce au să se-mplinească Toate acestea, dacă voi Tot nu veți asculta apoi, De vorba Mea, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie


Iată că am să te lovesc Cu suferinți. Te pustiesc Pentru păcatele pe care L-ai săvârșit, fără-ncetare.


„Stăpâne Doamne! Ai făcut Așa încât eu am văzut Mărirea și puterea-Ți mare, Căci mă întreb: cine e oare, Un dumnezeu în cer aflat – Sau pe pământ – asemănat Cu Tine, ca să fi putut A face ceea ce-ai făcut, Și o putere-a arăta La fel ca și puterea Ta?


La toate-ai fost martor, mereu, Ca tu să știi că Dumnezeu E Domnul și-n afara Lui, Alt dumnezeu, pe lume, nu-i.


De-aceea, se va pomeni Că într-o zi doar, vor veni Urgiile, să o lovească. Moartea are să o pândească, Iar tânguirea va cădea, Asupra ei, cu foametea. De foc, va fi ea pârjolită, Până când fi-va nimicită, Căci Dumnezeu – Acela care A judecat-o – este tare.


Luați, acuma, seama, bine! Mărturisesc, pentru oricine, Fiindcă vreau, ca să se știe: Cuvintele, din prorocie – Care în carte sunt trecute, Spre-a vi se face cunoscute – Dacă le-aude cineva, Să nu-ndrăznească-apoi, cumva, S-adauge, ceva, la ele. Păstrați cuvintele acele, Așa cum fost-au ele zise, Și cum au fost, în carte, scrise! Dacă adaugă ceva, La ele-n urmă, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Adăuga-va omului, Toate urgiile prezise, Care, în carte, au fost scrise.


Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa