Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 8:15 - Biblia în versuri 2014

15 Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Când Faraon a văzut că are răgaz, și-a împietrit inima, întocmai cum spusese Domnul, și nu i-a ascultat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Când a văzut faraonul că i s-a oferit un timp de repaus, și-a împietrit inima – exact cum spusese Iahve; și nu i-a ascultat (pe Moise și pe Aaron).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Magii i-au zis lui Faraón: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraón și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și Faraon a văzut că avea răgaz și și‐a învârtoșat inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 8:15
24 Mawu Ofanana  

Apoi, de știre, i s-a dat Celui ce fost-a împărat Peste Egipt, că Israel Fuge din țară. Atunci, el – Și slujitori-i, negreșit – Inima, iar, și-au împietrit, Zicându-și: „Oare, ce-am făcut, Încât, din țară, am putut, Pe Israel, să îl lăsăm Să plece și să îl scăpăm Din mâini, să nu ne mai slujească?”


„Domnul i-a zis lui Moise-apoi: Când, în Egipt, vei fi-napoi, Ai grijă să înfăptuiești Minunile ce le primești, Pe care-n mână ți le pun. Să împlinești tot ce îți spun, În fața Faraonului. Am să-mpietresc inima lui, Iar el, pe-ai Mei, nu-i va lăsa, Să părăsească țara sa.


Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.


Le-au strâns grămezi, le-au stivuit Și toată țara s-a-mpuțit.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Mergi la Aron acum, și-i spui: „Lovește a pământului Țărână, cu toiagul tău, Și vei vedea cum lutul său Se va preface în țânțari – Sau în păduchi, spus altfel – cari Vor prinde sub puterea lor Ținutul Egiptenilor.”


„Am să vă las ca să plecați, Să părăsiți ținutul nostru, S-aduceți, pentru Domnul vostru Jertfe, așa cum a dorit” – Răspunse Faraon, grăbit. „Prea mult, să nu vă-ndepărtați! De-asemenea, să vă rugați – Lui Dumnezeu – și pentru mine.”


Moise a zis: „Ies de la tine, Și-ndată mă voi duce eu, Ca să mă rog lui Dumnezeu, Iar mâine, va îndepărta Muștele, de pe țara ta. Ascultă Faraoane dar: Să nu-ncerci să ne înșeli iar, Nevrând să lași acest popor S-aducă, pentru Domnul lor, Jertfe, așa cum a dorit.”


Că Faraon și-a împietrit Inima iar, și n-a făcut Așa precum i s-a cerut: N-a-ngăduit poporului, Să părăsească țara lui.


Chemă pe Moise și Aron, Le-a spus: „Rugați, pe Dumnezeu, Să ia, de pe poporul meu, Aceste broaște, căci voiesc, Pe-al Său popor, să-l slobozesc, Să meargă după voia Lui, S-aducă jertfe Domnului.”


Cum câinele se-ntoarce – știți – ‘Napoi, la ceea ce-a vărsat, Și cel nebun va fi-nturnat Iarăși, la vechea-i nebunie.


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,


Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.


Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.


Cât timp se spune, pentru noi, „Dacă al Său glas, astăzi, voi Aveți ca să îl auziți În inimi, să nu vă-mpietriți, La fel ca-n ziua răzvrătirii, La fel ca-n ziua ispitirii.”


În inimi să nu vă-mpietriți, La fel ca-n ziua răzvrătirii, Sau ca în ziua ispitirii, Când în pustie-au rătăcit


Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.


Vacile-apoi au apucat Pe drumul care s-a urcat Către Bet-Șemeș; au ținut Drumul și nu s-au abătut, Cu nici un pas, spre dreapta lui Și nici spre stânga drumului. Spre Israel se îndreptau, Iar vacile, mereu, mugeau. Mai marii Filistenilor, Au mers apoi, pe urma lor, Pân’ la hotarul cel pe care, Lângă Bet-Șemeș, țara-l are.


Ei au răspuns: „Chivotul care Domnul lui Israel îl are, Să nu-l trimiteți înapoi – Cu mâna goală – de la voi. O jertfă-ntâi, să pregătiți, Pe care să o dăruiți Lui Dumnezeu – jertfă de vină – În seamă să nu vă mai țină Păcatul ce l-ați săvârșit, Pe când chivotul I-ați răpit. Astfel – să fiți încredințați – Că-ndată fi-veți vindecați.”


De ce-mpietrită, vreți să fie Inima voastră, cum se știe Că Faraonul a făcut, În al Egiptului ținut? Asemeni Faraonului, A fost întreg poporul lui. Dar Dumnezeu nu i-a lovit Atuncea? Nu i-a pedepsit Încât apoi, ei l-au lăsat, Pe Israel, să plece-ndat’?”


Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa